Turiştii care ajung pe Valea Roşiei se pot bucura de peisaje spectaculoase, dar şi de obiceiuri bine păstrate, şi de elemente de arhitectură rurală conservate peste veacuri.
În sud-estul judeţului Bihor, în Munţii Pădurea Craiului, cei care ajung în zonă se pot bucura de priveliştile mirifice ale ţinuturilor Văii Roşiei. Curs de apă cu izvoarele în zona montană, Valea Roşiei străbate două unităţi distincte de relief: Munţii Pădurea Craiului şi Depresiunea Beiuşului (Ţara Beiuşului), pierzându-şi apele în Crişul Negru.
Un punct de atracţie al acestei regiuni în reprezintă zona de izvoare a văii, unde turiştii se pot bucura de o mare varietate a peisajului, de tradiţii şi obiceiuri bine păstrate, dar şi de elemente de arhitectură rurală conservate peste veacuri.
Odată ajunşi pe Valea Roşiei trebuie să vizitaţi platoul carstic de la Runcuri. Cu o suprafaţă de aproximativ 7 km², Platoul Runcuri este situat la o altitudine medie de 500 metri. Relieful are un aspect ondulat, cu mici dealuri delimitate de văi oarbe, uvale şi doline, îmbinarea acestora dând iluzia unui relief haotic, spectaculos. Platoul este presărat cu gropi de captare carstică (mici excavaţii dezvoltate în jurul unor ponoare), izvoare carstice şi, nu în ultimul rând acesta adăposteşte câteva peşteri de importanţă ştiinţifică şi turistică deosebită: Peştera Ciur – Izbuc, Peştera Ciur-Ponor etc.).
Cheile Albioarei
Situate în partea superioară a bazinului Văii Roşiei, Cheile Albioarei au o lungime de 2,6 kilometri, fiind străbătute de drumul judeţean DJ 764, care asigură legătura dintre depresiunile Beiuş şi Vadu Crişului, fiind principalul traseu rutier care străbate Munţii Pădurea Craiului. Călătorul ajuns aici este întâmpinat de frumuseţea sălbatică a pereţilor de stâncă, de o remarcabilă verticalitate, din care se deschid gurile a numeroase peşteri, cu aerul lor de mister subpământean. Deşi niciuna dintre peşteri nu este amenajată din punct de vedere turistic, unele dintre ele pot fi vizitate, datorită poziţionării favorabile şi gradului facil de acces.
Dintre numeroasele goluri subterane din Cheile Albioarei putem aminti Peştera Vacii, Peştera Urâcioşilor, Peştera de la Valău. Dintre acestea cea mai cunoscută este Peştera Vacii, care se deschide în versantul drept al cheilor, la aproximativ 50 m deasupra drumului, importanţa ei rezidând din faptul că este o peşteră care poate fi vizitată cu uşurinţă, dar mai ales datorită descoperirilor arheologice de aici constând în urme ale vieţuirii umane aparţinând epocii bronzului.
Cheile Cuţilor
Cheile Cuţilor s-au dezvoltat pe valea omonimă, un afluent al Văii Roşiei din cursul superior al acesteia. Cheile ocupă sectorul median al Văii Cuţilor, pe o lungime de 2,1 km, constituindu-se într-un sector de o spectaculozitate aparte pe 1,3 km din lungimea totală. Aici cursul de apă se strecoară printr-un culoar din ce în ce mai îngust, la început profilul văii fiind în forma literei V, pereţii de stâncă devenind apoi din ce în ce mai apropiaţi, caracterizaţi de o verticalitate monumentală, în timp ce cursul de apă se pierde în măruntaiele pământului, devenind o valea seaca în perioadele lipsite de precipitaţii.
Frumuseţea peisajului este completată de ochii adânci şi plini de mister ce se deschid în pereţii de stâncă şi care adăpostesc în spatele lor peşteri.
Cheile Lazurilor
Un alt sector de chei cu reale valenţe turistice sunt Cheile Lazurilor. Situate pe un afluent al Văii Roşiei, tot în cursul superior, Cheile Lazurilor s-au format pe cursul mijlociu al văii omonime. Sectorul prezintă versanţi puternic înclinaţi, pe unele porţiuni chiar verticali, cu înălţimi cuprinse între 100 şi 250 de metri, caracterizaţi de simetrie şi presăraţi cu stânci golaşe. Din loc în loc apar piramide calcaroase şi ţancuri care înfrumuseţează peisajul grefat pe relieful carstic de aici.
Moara de apă de la Roşia
Un obiectiv turistic important şi recunoscut în judeţul Bihor, este Moara pe apă de la Roşia. Specificitatea acesteia constă în faptul că este singura moară de apă din judeţ în stare de funcţionare. Aceasta datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea, mecanismul său fiind unul format dintr-o roată hidraulică din lemn pe care sunt montate palete tot din lemn. Roata este acţionată de debitul cursului de apă care este canalizat şi dirijat printr-un jgheab artificial. Clădirea morii este construită din lemn şi acoperită cu ţiglă şi are două încăperi, una unde se găseşte mecanismul de măcinat şi o alta, camera morarului, dotată cu un mobilier sărăcăcios, autentic, din lemn.
Valea Roşiei poate fi vizitată tot timpul anului, accesul putându-se realiza prin intermediul DN 76 (E79) Oradea-Deva, cu deviaţie din Beiuş pe DJ 764 Beiuş – Roşia – Aleşd. De asemenea accesul se poate realiza şi din DN 1 Oradea-Cluj Napoca, cu deviaţie pe DJ 764D.
