Valea Fizeşului din Judeţul Cluj are un ecosistem atât de bogat şi de variat încât zona a primit renumele de Deltă a Transilvaniei.
În ultimii ani, odată cu explozia informaţională, au fost descoperite şi popularizate numeroase locuri din ţara noastră în care cadrul natural nu a fost prea mult afectat de lăcomia şi distrugerile făcute de obicei de către om. Zeci, dacă nu sute de lacuri, păduri, creste montane, peşteri, stepe, etc., multe dintre ele astăzi cu statut de zonă ocrotită, au început să fie tot mai des citate în lista de călătorii a iubitorilor naturii. Potrivit descoperă.ro, un astfel de loc este şi complexul de zone umede ale Văii Fizeşului din Judeţul Cluj. Ecosistemul de aici este atât de bogat şi de variat încât zona a primit pe bună dreptate renumele de Deltă a Transilvaniei.
Din punct de vedere al localizării geografice, Valea Fizeşului este situată în nord-estul Câmpiei Transilvaniei. De-a lungul Văii Fizeşului este şoseaua Gherla – Ţaga-Cămăraşu, pe care se poate intra şi dinspre şoseaua Cluj-Dej şi Cluj-Reghin. În zonă se ajunge deci, relativ uşor şi practic există numeroase posibilităţi de oprire pentru observarea şi fotografierea păsărilor. Mai mult decât atât, de pe toate şoselele şi drumurile din apropiere se poate merge până la ţărmul lacurilor din acest complex.
Bazine naturale transformate în iazuri piscicole
Povestea Deltei Transilvaniei este una deosebit de interesantă. Potrivit descoperă.ro, pârâul Fizeş izvorăşte în apropiere de Cămăraşu şi străbate Câmpia Transilvaniei după direcţiile sud-est şi nord-vest, vărsându-se în cele din urmă în râul Someşul Mic.
Pârâul Fizeşului a fost supus unor lucrări de baraj încă din Evul Mediu, iar în urma acestor lucrări, în lungul văii au apărut mai multe lacuri care până în preajma anului 1970 aveau aspectul unor bazine naturale, cu întinderi de stufăriş, nuferi şi mlaştini, bazine care ofereau un habitat perfect pentru numeroase vieţuitoare, în special pentru speciile de păsări de apă, clocitoare sau în tranzit.
Ulterior anului 1970, bazinele naturale au fost amenajate şi sunt astăzi transformate aproape integral în iazuri piscicole.
Între Hodaie (comuna Cătina) şi Ţaga există următoarele lacuri, numite de localnici, tăuri: Cătina, Popii, Satului, Sf. Florentin, Ciortoş, Geaca (trei iazuri), Sucutard 1 şi Sucutard 2, Ţaga Mare şi Ţaga Mică. Suprafaţa lacurilor este cuprinsă între câteva zeci de hectare (cele mai mari sunt Cătina şi Ţaga, de 64, respectiv 105 hectare) şi cel mai mic este iazul Lacu din comuna Geaca, care are doar 14 hectare.
Zonă importantă pentru conservarea biodiversităţii
În prezent, mai există stuf doar pe suprafeţe reduse, locuri mlăştinoase sau de-a lungul ţărmurilor joase. Malurile sunt în general destul de înalte şi înclinate, neexistând plaje mâloase sau nisipoase. În schimb, pe alocuri, pe maluri cresc sălcii. Pe unele văi laterale există şi bazine de mică întindere precum Lacul Legii (vechi lac natural, în prezent are doar 10 hectare), iazul Năsal, iazurile de pe valea Ghirişului, Sântioara.
Pe Valea Bonţului se află Lacul Ştiucilor de la Săcălaia, o altă zonă importantă pentru conservarea biodiversităţii, zonă care alături de stufărişurile din jur, totalizează aproximativ 140 de hectare.
La sud de comuna Sic se află o altă zonă umedă protejată, denumită Stufărişurile de la Sic, în marginea cărora cresc plante adaptate la sărătură, o raritate extremă în flora Transilvaniei.
Zeci de specii de păsări
Datorită poziţiei sale geografice, Valea Fizeşului se află pe culoarul de migraţie al păsărilor de apă care străbat în zbor Ardealul de la nord-vest spre sud-est, devenind astfel un loc de popas şi hrănire frecventat cu regularitate de păsările aflate în tranzit.
Ornitologii Alexandru Filipaşcu, Peter Weber, Dan Munteanu şi M. Mătieş au identificat aici 93 specii de păsări de apă ca care se adaugă unele specii de passeriforme de stufăriş.
Avifauna clocitoare este săracă în specii comparativ cu cea migratoare, şi include următoarele specii: corcodelul mare, corcodelul mic, corcodelul cu gât roşu, buhaiul de baltă, stârcul pitic, raţa mare, raţa cârâitoare, raţa cu cap castaniu, raţa pestriţă, lişiţa, găinuşa de baltă, cârstelul de baltă, cresteţul pestriţ, fluierarul de munte, lăcarul mare, lăcarul de stuf, lăcarul mic, piţigoiul de stuf , presura de stuf şi eretele de stuf.
Potrivit descoperă.ro, în împrejurimile lacului cuibăresc câteva perechi de berze albe, stârci cenuşii, stârci de noapte, ciocănitoarea de grădină, sfrânciocul roşiatic, sfrânciocul mare, grangurul şi două specii de silvii. Între păsările de pasaj predomină speciile de raţe, apar şi gârliţele mari, gâştele de vară, gâştele de semănătură, diverse specii de pescăruşi, chirighiţe şi chire.
Dintre speciile de interes iminent de salvare pe plan mondial, apar aici trei specii: raţa roşie, cristelul de câmp şi şoimul dunărean.
Valea Fizeşului este un loc deosebit de important şi pentru salvarea şi ocrotirea păsărilor ameninţate la nivelul întregii Uniunii Europene. Dintre aceste specii se remarcă buhaiul de baltă, stârcul pitic, cresteţul cenuşiu, acvila pitică, acvila ţipătoare mică, caprimulgul, ciocănitoarea de stejar, fâsa de câmp, silvia porumbacă iar în mod cu totul şi cu totul accidental poate apărea în trecere şi gâsca cu gât roşu, specie deosebit de importantă pe plan european.
O parte din Valea Fizeşului a fost declarată sit Natura 2000. Asociaţia Educaţional-Ecologică EcoTransilvania şi Asociaţia Ecochoice au preluat custodia acestor rezervaţii şi conform Articolului 3 din convenţia de custodie, cele două ONG-uri de profil se obligă să administreze ariile protejate în acord cu prevederile legale în vigoare, cu planul de management şi cu regulamentul ariei protejate şi să controleze modul de aplicare a acestora în baza legitimaţiei de control primite din partea autorităţii responsabile cu care s-a semnat convenţia de custodie.
