Veliko Gradişte este un orăşel situat pe malul sârbesc al Dunării ce oferă vizitatorilor multiple posibilităţi pentru petrecerea unei vacanţe.
Veliko Gradiste din Serbia, este situat la 137 de kilometri de Timişoara şi la doar 114 kilometri de Belgrad la poalele Carpaţilor, acolo unde râul Pek se varsă în Dunăre. Orăşelul cochet, tradiţional, cu străzi largi şi o multitudine de grădini cu flori, peluze veşnic verzi şi terase frumos aranjate reprezintă o destinaţie de vis pentru turiştii care ajung în zonă. Malul Dunării, Bazarul vechi, staţiunea turistică Lacul de Argint cu pădurile de salcâm alb constituie, cum spun cei din Veliko Gradiste, o sărbătoare pentru ochi, un balsam pentru suflet şi o fabrică de sănătate.
Aşezarea, la care se ajunge traversând Dunărea cu bacul, este străveche, iar de-a lungul veacurilor s-au suprapus aici mai multe straturi de cultură şi legende faimoase s-au păstrat până astăzi în amintirea localnicilor. Se spune că prin aceste locuri ar fi trecut chiar şi argonauţii plecaţi în căutarea lânii de aur. Romanii au construit aici castrul Pincum, un important loc de popas pe drumul imperial roman din Moesia Superioară care lega Roma de Porolissum, prin Lederata şi Tibiscum.
Situl arheologic de la Lederata, aflat nu departe de oraş, este, la rândul lui, o mărturie despre locuirea succesivă în zonă a celţilor, avarilor şi slavilor. Se pot vizita, de asemenea, cetatea medievală Ram, construită din porunca sultanului Baiazid al II-lea, care fusese impresionat de minunata privelişte pe care a descoperit-o aici, ruinele unei băi turceşti (hamam), una din puţinele păstrate în Balcani, care, spre deosebire de cea din Timişoara, nu a fost îngropată în pământ, şi un caravanserai foarte bine conservat.
În împrejurimi există mai multe mănăstiri, printre care cea de la Nimnik, ridicată spre sfârşitul secolului al XIV-lea şi restaurată în secolul al XIX-lea în timpul domniei lui Milos Obrenovic. Legenda spune că numele complexului monahal se trage de la o fată de origine vlahă, care, întrebată de turci dacă în mănăstire se ascund tâlhari, a răspuns că nu ştie („niscu nimnik”) şi a fost imediat omorâtă. Atunci când a fost găsită, în jurul capului ei se vedea strălucind o aureolă albăstruie, iar boii înhămaţi la căruţa în care i-a fost aşezat trupul s-au îndreptat direct spre mănăstire. A fost înmormântată în curtea bisericii, iar după un timp, deasupra mormântului ei a fost construită o capelă.
Satul de aur
Nu departe de mănăstire, la poalele unui deal acoperit cu păduri dese, se află şi o apă despre care se spune că are puteri tămăduitoare şi este închinată Sfântului Petka Trnova, fiind un loc de pelerinaj în ziua de 8 august. După credinţa populară, în apropiere se află şi locul în care zânele au întâlniri tainice, pentru a dansa „kolo”.
Kusice, aflat la confluenţa râului Pek cu Dunărea, este supranumit „satul de aur”, datorită metalului preţios aflat aici, care nu poate fi însă exploatat decât în cantităţi foarte mici, cu mijloace tradiţionale.
Localitatea mai este însă renumită pentru marea varietate de flori, mierea excelentă care se găseşte aici şi preparatele tradiţionale de peşte.
Dealul Gorica, care are o înălţime de aproape 300 de metri, oferă condiţii excelente pentru zborul cu parapanta, datorită vânturilor frecvente şi puternice care se fac simţite în zonă.
Un orăşel pitoresc, cu urme de culturi străvechi
Veliko Gradiste păstrează şi acum un vechi bazar din vremea stăpânirii turceşti, iar centrul oraşului, cu clădiri vechi, pline de istorie, Piaţa Grâului cu clădirea primăriei, biserica Sfântului Arhanghel Gavriil, parcul secular cu monumente istorice, esplanada care leagă oraşul de Lacul de Argint, aflat la doi kilometri depărtare de oraş, cu pădurile de salcâm alb, portul în care opresc toate navele care leagă Viena de Marea Neagră, muzeul de istorie al oraşului care adăposteşte peste 1.500 de obiecte, care reconstituie istoria regiunii, din epoca pietrei până în secolul trecut, sunt tot atâtea puncte de atracţie.
Lacul de Argint
Din mai până în septembrie, programul de agrement este deosebit de variat şi, deopotrivă de atractiv. Lacul de Argint, unul dintre cele mai mari din Serbia, are o lungime de 14 kilometri iar numele i se trage de la culoarea argintie a reflexiilor apei, filtrate de solul nisipos. Pe malurile sale s-a dezvoltat o adevărată staţiune turistică, cu pensiuni, hoteluri, spaţii pentru conferinţe, camping şi restaurante, plaje cu posibilitatea practicării unor sporturi nautice şi acvatice, terenuri de sport.
Atât pe lac cât şi pe Dunăre se pot face plimbări cu barca, iar amatorii de pescuit pot spera la capturi impresionante, căci aici a fost prins un crap de 45 de kilograme, evenimentul fiind consemnat şi în Cartea Recordurilor.
Bucătăria tradiţională sârbească îşi aşteaptă oaspeţii cu specialităţi specifice locului, precum ciorba de peşte, iar soiul de fasole cultivat aici, caracteristic zonei, este prilej pentru un adevărat festival la care se întrec zeci de concurenţi. Se organizează, deopotrivă, seri de poezie cu invitaţi din România sau spectacole folclorice cu cele mai frumoase dansuri tradiţionale din Serbia.
Cazările în zonă au preţuri extrem de accesibile plecând de la aproximativ 120 de lei pe noapte şi pot urca în funcţie de condiţiile cerute de cei interesaţi.
