În ultimii ani satul Mila 23 a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă din punct de vedere turistic, datorită faptului că este situat exact în centrul Deltei Dunării.
Mila 23 este unul dintre cele mai cunoscute sate, fiind aşezat chiar în inima Deltei, la jumătatea distanţei între mare şi Tulcea. Localnicii sunt pescari, de diverse etnii: ucraineni, ruşi, lipoveni şi câţiva turci. Toţi sătenii au cel puţin câte o maşină în faţa casei: barca. Aici a crescut şi s-a pregătit de mic Ivan Patzaichin, campion olimpic la caiac-canoe.
Aerul curat, fiecare răsărit şi apus de soare unic prin surpriza de culori, stolurile de pelicani, egrete, cormorani, concertele de seară ale broaştelor şi multe alte spectacole ale naturii vă vor face să vă simţiţi extraordinar, dacă veţi alege să vă petreceţi vacanţa în această zonă.
Sat din componenţa comunei Crişan, Mila 23 este situat în extremitatea nordică a primei bucle a «Marelui M » (Dunărea veche), acolo unde vechiul curs măsura a douăzeci şi treia milă a braţului Sulina, de la gura de vărsare. Distanţa până în satul Crişan este de aproximativ 6 km care pot fi parcurşi exclusiv pe apă. În spatele caselor aliniate de-a lungul Dunării se întinde o reţea de canale aparţinând unei amenajări piscicole centrate de lacul Obretinu Mare. Localitatea se întindea odinioară numai pe malul drept al Dunării Vechi (pe stânga cum vii dinspre Crişan), dar locuinţele au început să se extindă şi vizavi. În ultimii ani, satul a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă din punct de vedere turistic.
Localitate întemeiată de pescari
Localitatea a fost întemeiată la începutul secolului al XIX-lea de pescarii lipoveni. Până în anul 1947 aceasta a purtat numele de Principele Mircea. Bătrânii satului povestesc că înaintaşii lor s-au aşezat pe Grindul Mila 23 în urmă cu aproximativ 200 de ani după ce au fugit din Rusia pentru că au refuzat să se supună poruncilor ţarului Petru de a-şi tăia bărbile şi de a recunoaşte modificările aduse canoanelor bisericeşti din Imperiul de Răsărit.
Foarte aproape de acest sat, în locul numit Taraschina, săpăturile arheologice realizate în colaborare cu arheologi din Franţa au scos la iveală artefacte datând din perioada culturii Gumelnita, mai precis perioada 4.400-4.300 i.Hr. După ce au fost supuse studiilor riguroase, artefactele descoperite au demonstrat că principala ocupaţie a locuitorilor zonei era agricultură şi, în paralel, creşterea animalelor. Practic, în urma descoperirilor arheologice se poate proba continuitatea locuirii pe aceste meleaguri, în ciuda faptului că Delta Dunării este cea mai tânără porţiune de pământ românesc.
În trecut, până să fie construită „platforma”, teren înălţat după marile inundaţii din 1970 şi 1974, satul era format din cătune împrăştiate de-a lungul braţului Sulina sau a altor canale. Astfel zona aflată exact pe malul opus actualei poziţii a satului se numea Fântâna Dulce, iar aşezarea mai mare, cele mai multe case, erau în aval de intersecţia cu canalul Eracle, pe ambele maluri ale braţului Sulina.
După 1980, datorită faptului că între anii 1968 – 1980, importante suprafeţe de Delta, din zona Pardina – Stipoc au fost desecate, iar pescarii din aceste zone, rămaşi fără zone de pescuit s-au retras către zona Milei 23, construindu-şi case alături de sinistraţii inundaţiilor şi de vechii locuitori ai acestei porţiuni de sat, pe platforma înălţată artificial. Astfel, fostele vetre ale sătucelor s-au uitat, iar satul a primit o nouă locaţie, pe malul drept al Dunării Vechi.
Satul a căpătat renume mondial
Mai toate casele vechi din acest sat sunt de origine lipovenească, construite din materiale naturale, vopsite în culorile tradiţionale ale lipovenilor, alb şi albastru „siniliu”. Dacă cei apropiaţi bisericii susţin că această culoare vine de la cea a cerului şi simbolizează apropierea de Dumnezeu, localnicii susţin că această culoare este şi o bună apărare împotriva ţânţarilor care nu suportă această nuanţă de albastru.
Sătenii sunt printre cei mai iscusiţi pescari din Delta Dunării, iar mânuirea vâslelor este o altă faima a locuitorilor acestui sat. Aceasta faimă a căpătat, în ultimele decenii, cu ajutorul câtorva localnici, renume mondial. De la Mila 23 au plecat în anii ’60 mai mulţi canoişti şi caiacişti care au adus României un număr impresionat de medalii olimpice, mondiale şi europene. Ivan Patzaichin este cel mai cunoscut dintre cei care au fost luaţi din bărcile lor pescăreşti de antrenori de caiac şi de canoe din Bucureşti şi au devenit, în scurt timp, campionii invincibili. Alături de Patzachin s-au mai aflat canoistul Serghei Covaliov şi caiacistele Agafia Buhaev şi Culina Popov. Aceşti mari sportivi au rude apropiate în satul Mila 23. Acestea le deapănă turiştilor veniţi în vacanţă aici povesti fascinante din copilăria acestor mari sportivi.
Majoritatea localnicilor se ocupă cu activităţi de turism
Satul are acum locaţii de cazare de la 2 la 4 stele, mulţi localnici mutându-şi domeniul de activitate din pescuit în turism. Afluxul tot mai mare de turişti dornici să descopere magia Deltei într-un sat lipsit de zgomotul maşinilor, al oraşelor mari, într-un sat cu oameni diferiţi de cei pe care îi cunoaşteţi, liniştiţi şi lipsiţi de stresul citadin.
Echipa de bucătărese care participă la concursurile anuale D’ale Gurii Dunării au câştigat doi ani consecutiv locul I. Pe lângă această, în sat este şi un cor lipovenesc, Sinicika, ce participa adesea la concursuri şi festivaluri.
Obiective de vizitat
Poziţia favorizată a acestui loc, permite turiştilor să viziteze o mare parte a Deltei Dunării. Astfel, se pot face excursii atât înspre zona Caraorman, cu trecere prin Crişan, în zona lacului Fortuna ieşind din Mila 23 pe canalul Şontea, în zona Matiţa – Merhei intrând dinspre Eracle – Lopatna, în complexul de lacuri Trei Iezere, Rădacinos, Bogdaproste sau în zona gridnului Stipoc unde se afla şi mănăstirea Sfântul Atanasie sau se pot face excursii de vizitare a Pădurii Letea.
Numărul mare de vieţuitoare ce trăiesc în această zonă, fac din Mila 23 o „ţintă” pentru turiştii interesaţi să vadă păsări şi animale, birdwatcheri şi fotografi de natură. Astfel, colonia de pelicani din zona Roşca – Buhaiova, aflată la mică distanţă de sat, oferă spectacole grandioase, stoluri mari de pelicani ce survolează sătul şi împrejurimile.
