Cheile Băniţei, care sunt de o frumuseţe aparte ce încântă orice turist, iar cetatea şi Peştera Bolii sunt învăluite în legende despre comori.
Foarte puţin cunoscute, Cheile Băniţei se află înspre Defileul Jiului, la ieşirea din Ţara Haţegului şi unirea cu Munţii Şureanu, în culoarul Băniţa – Merişor-Baru, la doar 8 km distanţă de Petroşani, înspre Haţeg. Aceste chei s-au format din prăbuşirea tavanului unei peşteri, apa continuând eroziunea până la formarea spectaculoaselor marmite, asemănătoare cu cele din Cheile Corcoaia de pe Cerna sau din Cheile Râmeţ din Munţii Trascău, şi au o lungime de 250 m. La intrare, se pot zări nişte mici excavaţii în stâncă – foste cursuri secundare ale apei, denumite sugestiv „La nări”.
Accesul cel mai bun se face în zilele senine, fără ploi şi cu încălţăminte rezistentă la apă, deoarece acest drum de 250 m se face prin apă.
Apa şi curenţii de aer au format aceste chei, săpând în calcar şi făurind un culoar îngust şi extrem de spectaculos. În capătul cheilor a fost o peşteră al cărei tavan s-a prăbuşit în albia râului Băniţa, aici pereţii cheilor fiind mai rotunjiţi, mai frumos sculptaţi în diferite forme (un fel de polonice de zeci de centimetri).
Cetatea Băniţa
Odată ajunşi în această zonă aţi putea profita vizitând şi cetatea dacică Băniţa care se află la intrarea dinspre Deva în Petroşani. Turnul de sus a fost zidit de geto-daci în vârful stâncii, iar ruinele au dăinuit până aproape de zilele noastre. Pe platoul neted de sus, lung de 35 m şi lat de 17 m, platou retezat de mâna omului, a fost construit turnul cetăţii. Deşi muntele şi stânca sunt din piatră, fortificaţia a fost realizată din blocuri de piatră aduse de pe teritoriul de azi al Haţegului, iar acestea au forma dreptunghiulară de 60 cm lungime, 40 cm grosime şi 20 cm înălţime, fiind construite cu îmbinări în formă de rândunică.
Cetatea dacică de la Băniţa este una dintre cele şase fortăreţe dacice din Munţii Orăştiei, care fac parte din patrimoniul mondial UNESCO din România şi datează din timpul lui Burebista. Regele Decebal a restaurat-o la vremea lui, dar a fost distrusă de războaiele purtate de daci şi romani în zona noastră. Fortificaţiile cuprind construcţii cu scop militar: ziduri de incintă, turnuri, platforme de luptă, val de apărare.
Sarcina cetăţii era de a bloca accesul spre Sarmizegetusa Regia dinspre sud.
Cei care reuşesc să ajungă pe culme pot vedea priveliştile maiestuoase ale Munţilor Parâng şi Retezat, ţinuturile din Valea Jiului, Ţara Haţegului şi crestele pe care momârlanii şi-au făcut case şi fâneţe.
Peştera Bolii
La poalele cetăţii Băniţa se află Peştera Bolii, una dintre marile atracţii turistice din vestul ţării. Peştera are o lungime de aproape 500 de metri, iar în trecut putea fi străbătută călare. Are forma unui tunel cotit şi a fost săpată în vechile calcare Jurasice ale Dealului Bolii de către pâraiele Jupâneasa şi Galbina, la o altitudine de 720 de metri.
De la intrare până la ieşire, peştera se întinde pe o lungime de 455 de metri, dar lungimea tuturor galeriilor este de peste 1.400 de metri.
Peştera a fost folosită încă din perioada interbelică drept loc pentru concerte şi reprezentaţii de dans, ca urmare a acusticii deosebite din interiorul ei. Acum, în caverna spaţioasă au loc frecvent evenimente culturale.
Comoara blestemată
În jurul acestor comori naturale s-au ţesut legende transmise din moşi strămoşi, cunoscute doar de către localnici. Bătrânii povestesc că în muntele în care apa a sculptat Peştera Bolii se găseşte o comoară ascunsă de daci, pentru a nu cădea în mâna romanilor şi protejată de un crunt blestem. Nimeni nu ştie locul unde sute de care pline cu aur stau de mii de ani. Cei care-l găsesc nu se mai întorc în lumea aceasta.
„Este aur acolo de cea mai bună calitate şi nimeni nu o găseşte. Tata povestea cum copilul lui Dumitru, un momârlan care avea casă pe Valea Arsului, a plecat după comoară. Vroia să ia atât aur cât să-şi ia doi boi. Nălucile care o apără erau să-l omoare. A mers el împreună cu un aghiotant al lui şi după ce au tot căutat, au găsit locul unde este ascunsă. Băiatul şi-a lăsat aghiotantul acolo, ca să ştie unde să se întoarcă şi s-a dus în cătun după ajutoare. La întoarcere n-a mai dat de aghiotant şi locul unde era comoara s-a schimbat. A mai găsit o coadă de topor lângă o cioată unde făcuse semn, să ştie să ia poteca până la comoară. Locul s-a tot schimbat şi nu mai ştia unde este. Abia după o săptămână a ajuns acasă bolnav şi înfometat”, spune unul dintre localnicii din zonă.
Cei din cătunul de la Bolii spun că din moşi strămoşi li se povestea cum în peşteră sunt pasaje secrete, pereţii se deschid, iar dincolo de galeriile subterane se găsesc comorile ascunse de daci. Generaţii întregi au fost înghiţite de peşteră, după ce au intrat prin pasajele secrete. Oamenii au fost atraşi de comoară şi n-au mai putut scăpa.
O altă comoară este ascunsă în dealul pe care străjuieşte Cetatea de la Băniţa, nu departe de peşteră. În jurul celor două vestigii sunt ţesute mult mai multe legende legate de comorile ascunse de daci, iar bătrânii le spun turiştilor care cutează să-i întrebe de vorbă.
