Fac parte din şaptezeci aleşi de Domnul. Toţi sunt amintiţi de către Sfântul Apostol Pavel în diferite locuri din epistolele sale.
Sfântul Irodion era o ruda a Sfântului Apostol Pavel, după cum aflam din Epistola către Romani:16-11. A fost episcop al Neopartiei. Acesta a avut mult de pătimit din cauza evreilor, care l-au supus la numeroase torturi. Sfântul Irodion l-a însoţit pe Sfântul Apostol Petru la Roma unde a fost decapitat, împreună cu alţi mulţi creştini, în aceeaşi zi în care a fost răstignit Sfântul Apostol Petru.
Sfântul Agav avea darul prorociei. Doua dintre prorociile lui sunt amintite în Faptele Apostolilor. Mai întâi, acesta a prorocit o foamete mare în întreaga lume, care s-a împlinit în vremea împăratului Cezar Claudius (cf. Fapte 11: 28). Cea de-a doua prorocie a făcut-o atunci când l-a întâlnit pe Sfântul Apostol Pavel în Cezarea. Agav a luat brâul lui Pavel, si l-a legat în jurul mâinilor si picioarelor rostind: Acestea zice Duhul Sfânt: Pe bărbatul al căruia este acest brâu, aşa li vor lega iudeii la Ierusalim si-l vor da în mâinile neamurilor (Fapte 21: 11).
Sfântul Ruf a fost Episcop în cetatea Tebei din Grecia. Sfântul Pavel li pomeneşte, zicând: îmbrăţişaţi pe Ruf, cel ales întru Domnul (Romani 16: 13).
Puterea rugăciunii pentru aproapele
Doi călugări au eşuat pe o insulă pustie şi au început să se roage fiecare să găsească de mâncare, să găsească loc de adăpostit şi apoi să găsească o barcă să poată pleca. În toate trei cazurile unul dintre ei nu a primit nimic iar celălalt a găsit şi peşte, şi o peşteră şi o barcă. În drumul lor de întoarcere a întrebat călugărul care nu a primit nimic pe celălalt cum s-a rugat de a primit toate, iar el a răspuns: eu tot timpul m-am rugat ca Dumnezeu să-ţi dea ţie.
Bogatul si cizmarul
A fost odată un cizmar sărac care era mereu bine dispus. Era aşa de fericit, ca de dimineaţa până seara cânta de bucurie. Mereu se adunau mulţi copii la fereastra casei sale si-l ascultau cu atenţie. Lângă el locuia un bogat posac care tot timpul nu avea grijă decât de banii lui.
Într-o zi îi veni o idee cum sa-l facă pe cizmar sa nu mai cânte. Îl invita la el si, spre marea sa surprindere, îi dărui săracului o punga cu galbeni. Când cizmarul ajunse acasă, deschise punga. Niciodată nu văzuse atâţia galbeni. Începu sa-i numere cu grija, iar copiii priveau cu atenţie. Erau aşa de mulţi ca cizmarului îi era frica acum sa-i piardă din vedere. De aceea, noaptea îi lua cu sine în pat. Dar si acolo se gândea la ei si nu putea sa adoarmă. Atunci duse punga cu galbeni în pod, dar nu era sigur de acest loc. Dis-de-dimineaţa se scula si lua galbenii si-i duse în coteţul cu găini. Dar nici cu acest loc nu era prea mulţumit si, după un anumit timp, sapa o groapa si îngropa punga cu galbeni în pământ. De muncit nu mai muncea si de cântat nu mai cânta. Ceea ce era mai rău, copiii nu mai veneau sa-l viziteze.
Într-una din zile, cizmarul lua punga cu galbeni si-i duse înapoi bogatului. “Ia, te rog, galbenii înapoi, spuse el. Grijile pentru ei m-au îmbolnăvit si nici prietenii mei nu mai vor sa ştie nimic despre mine. Vreau sa fiu din nou un cizmar sărac, cum am fost odinioară”.
Si fericirea intra din nou în casa cizmarului.
– Preot Olivian SANDU
