A îmbrățișat viața de sihastru din tinerețe. Nu se cunoaște locul nașterii Sfântului Iacob şi nici eparhia pe care a păstorit-o. Știm ca a fost episcop si ca in vremea împăratului Constantin Copronim (741-775), a îndurat multe prigoniri şi chinuri pentru că s-a opus celor care luptau împotriva sfintelor icoane.
Despre sfinți
„Eu iubesc pe cei ce Mă iubesc și slăvesc pe cei ce Mă slăvesc”, zice Domnul [Pr 8,17; 1 Rg 2,30],
Dumnezeu e slăvit întru sfinții Lui, iar sfinții sunt slăviți de Dumnezeu. Slava pe care Domnul o dă sfinților e atât de mare că, dacă oamenii ar putea vedea un sfânt așa cum este el, ar cădea la pământ de evlavie și de frică, fiindcă omul trupesc nu poate îndura slava unei arătări cerești.
Nu vă mirați de aceasta. Domnul iubește făpturile Lui atât, încât a da omului revărsarea Duhului Său Sfânt și în Duhul Sfânt omul se face asemenea lui Dumnezeu.
Dar de ce iubește Dumnezeu atât de mult pe om? Pentru că El este Iubirea însăși, și această Iubire nu e cunoscută decât prin Duhul Sfânt. Prin Duhul Sfânt cunoaște omul pe Domnul, Făcătorul său, și Duhul Sfânt umple de harul Lui tot omul: și suflet, și minte, și trup.
Sfinții se bucură de pocăința noastră și se întristează când oamenii îl părăsesc pe Dumnezeu. Le este milă că oamenii trăiesc pe pământ fără să știe că, dacă s-ar iubi unii pe alții, ar fi pe pământ libertate față de păcat; iar acolo unde nu este păcat, acolo e bucurie și veselie de la Duhul Sfânt așa că, ori încotro te-ai uita, totul e plăcut și sufletul se minunează de ce îi este așa de bine și slăvește pe Dumnezeu.
Chemați cu credință pe Maica lui Dumnezeu și pe sfinți și rugați-vă lor!
Preot Olivian SANDU
