S-a născut în jurul anilor 810-815 în orașul Elissa din Paflagonia (o regiune din nordul Asiei Mici), din părinți creștini. Teodora a mai avut doi frați și trei surori. Este aleasă soție de împăratul Teofil (829-842) datorită răspunsului primit în urma darului făcut de acesta.
Amintim că împăratul dăruise un măr fiecărei din cele șapte fete alese de trimișii lui spre căsătoria sa. Chemate la palat a doua zi și întrebate ce au făcut cu mărul primit, cele șase au răspuns că l-au mâncat, în vreme ce Teodora a adus cu sine două mere, grăind: „Mărul cel dintâi, talantul pe care Dumnezeu l-a sădit în mine, ţi-l înapoiez neatins: este fecioria mea. Cel de-al doilea, asemenea dinarilor, este fiul pe care ţi-l voi dărui”.
Se căsătorește cu împăratul Teofil pe 4 mai 830. Au avut șapte copii: cinci fete și doi băieți. Pentru că Teodora aducea cinstire sfintelor icoane, iar Teofil era împotriva cinstirii lor, apar neînțelegerile între ei.
Teofil va emite două edicte împotriva cinstitorilor sfintelor icoane, primul în anul 831, al doilea în anul 838, care aveau menirea de a distruge icoanele și de a-i pedepsi aspru pe iubitorii icoanelor.
Împăratul Teofil moare pe 22 ianuarie 842. După moartea sa, prigoana împotriva iubitorilor de icoane ia sfârșit. Pe tron ajunge Teodora, pentru că fiul ei, Mihail al III-lea, nu avea vârsta potrivită conducerii imperiului.
Dorind să restabilească cultul sfintelor icoane, Teodora a convocat în luna martie 843 un sinod în Palatul Kanikleion (sediul cancelariei imperiale) din Constantinopol. Este ales un nou patriarh de Constantinopol: Metodie. Acesta a alcătuit un document cu denumirea de Synodicon, care cuprindea învățătura ortodoxă a Bisericii și condamna toate ereziile și pe toți ereticii. Astfel, pe 11 martie 843, la Constantinopol, a fost restabilit cultul sfintelor icoane.
Pentru că sinodul de la Constantinopol s-a ținut în ajunul primei duminici a Postului Mare, s-a stabilit ca prima duminică din Postul Mare să fie numită Duminica Ortodoxiei și să amintească de biruința Bisericii asupra ereziilor.
Mai târziu, Teodora este silită să intre în Mănăstirea Gastrion, unde va primi chipul îngeresc. Sfânta Teodora a rămas în mănăstire până la trecerea ei la cele veșnice, 11 februarie 867.
Preot Olivian SANDU
