Este unul dintre sfinții care s-au nevoit în Egipt. Născut în anul 360, Isidor era rudă cu Teofil, arhiepiscopul Alexandriei, și cu Sfântul Chiril al Alexandriei.
Viața monahicească a îmbrăcat-o încă de tânăr în muntele Pelusion, în vremea împăratului Teodosie cel Mic.
Toți istoricii vremii mărturisesc cu putere despre viața sfânta și înțelepciunea cu care a fost dăruit Sfântul Isidor. De la el de altfel ne-au rămas multe cuvinte folositoare, îndeosebi sub forma scrisorilor sale.
Poate una dintre cele mai celebre ziceri ale sale o găsim în Patericul egiptean: „Viața fără cuvânt e mai bună decât cuvântul fără viaţă. Căci ea și tăcând e folositoare; cuvântul și strigând supară. Dacă se întâlnesc cuvântul și viața, desăvârșesc un simbol al întregii filosofii”.
Acest sfânt mai învăța că omul cel îmbunătățit se cade să nu se mândrească pentru lucrurile sale cele bune, ci cele smerite să le socotească pentru sieși. „De este în cineva gând smerit, faptele bune ale aceluia se fac mai luminoase, iar de nu este cu gândul smerit, apoi și faptele bune cele luminoase se întuneca și cele mari se micșorează. Drept aceea, de voiește cineva să-şi arate faptele sale bune, să nu le socotească mari, căci atunci mari se vor afla”.
Sfântul cuvios Isidor Pelusiotul a trecut la Domnul între anii 435 și 440, admirat de toți și cinstit ca sfânt încă din timpul vieții.
Preot Olivian SANDU
