S-a născut în jurul anului 306, în Nisibis, în Siria. În ciuda persecuțiilor lui Diocleţian, şi în ciuda faptului că în Nisibis își aveau sălaș o mulțime de religii păgâne, Sfântul Efrem a crescut într-o atmosferă creștină autentică. Din minele sale putem trage concluzia că ambii săi părinți erau creștini. Mai mult, Sfântul Efrem a crescut sub îndrumarea Sfântului Iacob, primul episcop din Nisibis, ales în 308. Efrem este botezat de tânăr și apoi hirotonit diacon. Înzestrat cu darul lacrimilor și cu un enorm talent poetic Sfântul Efrem își începe astfel lucrarea sa de conducere a oamenilor spre Hristos.
După ce orașul scapă de trei asedii ale perșilor (Sfântul Efrem punând-le pe seama rugăciunilor Sfântului Iacob), împăratul Iulian Apostatul, în urma unei campanii militare dezastruoase, este silit să încheie o pace prin care cedează Nisibisul perșilor. Sfântul Efrem se refugiază astfel în Edessa, unde și trece la Domnul în 373 sau 379, după ce într-o călătorie la Cezareea Capadociei se întâlnește cu Sfântul Vasile cel Mare. A fost înmormântat în cimitirul unde erau înhumați străinii.
Sfântul Efrem Sirul a făcut foarte multe comentarii la Sfânta Scriptură.
De la Sfântul Efrem ne-au rămas peste 400 de mine. Cea mai cunoscută compoziție a sfântului este rugăciunea care îi poartă numele și care a intrat şi în slujbele Bisericii din Postul Mare și anume:
„Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpâni și al grăirii în deşert nu mi-l da mie.
Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-mi mie, slugii Tale!
Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin”
Preot Olivian SANDU
