A trăit pe vremea împăratului Diocleţian. A fost robul unei femei bogate, Aglaia, fiica proconsulului Romei. Din Sinaxar aflăm că viețuia în păcate trupești cu stăpâna sa și era bețiv. Nu spre defăimare se spune aceasta, ci pentru a ne descoperi cum păcătosul devine mucenic al lui Hristos.
Redirecționează 20% din impozitul pe profit al companiei.
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat.
Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro
*Baza legală poate fi consultată AICI.
Într-una din zile, Aglaia i-a zis lui Bonifatie: „Mergi în Răsărit, unde mărturisesc Sfinții, ca să-mi aduci moaște de Mucenici, pentru a le avea ajutor și de sufletească mântuire”. Ajuns în faţa dregătorului, Bonifatie a mărturisit că este creștin. Pentru această mărturisire, a fost spânzurat cu capul în jos, împuns cu trestii ascuțite pe sub unghii, i s-a dat plumb topit pe gură, a fost băgat cu capul în jos într-o căldare plină de smoală ce fierbea, dar din toate a ieșit nevătămat. Atunci dregătorul a poruncit să i se taie capul. Iar Sfântul, după ce s-a rugat, şi-a plecat capul și a fost tăiat. Trupul său a fost răscumpărat cu mulți bani de Aglaia și a fost înmormântat în apropiere de Roma. Mai târziu, Aglaia va zidi o biserică mare în numele lui Bonifatie, chiar în mijlocul Romei, în care a mutat moaștele acestuia.
Despre pace
Toți oamenii vor să aibă pacea, dar nu știu cum să ajungă la ea. Paisie cel Mare s-a mâniat și l-a rugat pe Domnul să-l izbăvească de mânie. Domnul i S-a arătat și i-a zis: „Paisie, dacă nu vrei să te mânii, nu dori nimic, nu judeca pe nimeni, nu urî pe nimeni, și nu te vei mai mânia”.
Astfel, orice om, dacă-și taie voia lui înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor, va avea totdeauna pace în suflet, dar cel căruia îi place să-și facă voia sa, nu va avea pace niciodată.
Sufletul care s-a predat pe sine voii lui Dumnezeu îndură cu ușurință orice întristare și orice boală, pentru că, atunci și când e bolnav, el se roagă și vede pe Dumnezeu: „Doamne, Tu vezi boala mea. Știi că sunt păcătos și neputincios. Ajută-mă să îndur totul și să-Ți mulțumesc bunătății Tale”. Și Domnul alină boala și sufletul simte ajutorul dumnezeiesc și stă înaintea lui Dumnezeu vesel și mulțumitor.
Dacă te lovește orice fel de nenorocire, gândește-te: „Domnul vede inima mea, și dacă îi e pe plac, totul va merge bine atât pentru mine, cât și pentru ceilalți”, și astfel sufletul tău va avea întotdeauna pace. Dar dacă omul va începe să murmure: „Aceasta n-ar trebui să fie așa… aceasta nu e bine”, nu va avea niciodată pace în suflet, chiar dacă ar posti și s-ar ruga mult.
Apostolii au avut o mare predare voii lui Dumnezeu; așa se păstrează pacea. Tot așa și toți marii sfinți au îndurat toate întristările predându-se voii lui Dumnezeu.
Preot Olivian SANDU
