S-a născut din seminția lui Iuda, seminție împărătească. Daniel însemnă, în evreiește, „Dumnezeu este judecătorul meu”. El se numără între cei patru mari Proroci ai Vechiului Testament, împreună cu Sfinții Isaia, Ieremia și Iezechiel.
Redirecționează 20% din impozitul pe profit al companiei.
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat.
Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro
*Baza legală poate fi consultată AICI.
A trăit cu 460 de ani înainte de Hristos. Când Ierusalimul a fost cucerit de împăratul babilonean Nabucodonosor, Daniel și tinerii Anania, Azaria și Misail au fost luați robi. Datorită înțelepciunii sale, Daniel este chemat de către Nabucodonosor la palatul său, împreună cu cei trei tineri. Refuză să se hrănească din bucatele împăratului și îi descoperă acestuia că printr-o altă hrană (doar semințe și apă) se pot arăta mai frumoși la chip decât cei ce se hrăneau din masa împăratului. A tâlcuit visele lui Nabucodonosor, vise pe care niciun vrăjitor de la palatul acestuia nu a reușit să le explice.
Pentru că nu s-au închinat unei statui a împăratului, cei trei tineri au fost aruncați într-un cuptor încins. Datorită credinței lor, Dumnezeu va preface focul în rouă. Motivul pentru care nu a fost aruncat și Daniel a fost acela că el primise numele Baltazar de la Asfanez, conducătorul eunucilor de la palatul lui Nabucodonosor, iar la babilonieni numele acesta era de o mare cinste, căci era nume de dumnezeu.
Refuză să se închine idolilor și este aruncat într-o groapă cu lei, în vremea împăratului Darie, din care va ieși nevătămat. În urma acestei minuni, împăratul Darie a scris la toate popoarele: „Pacea voastră să se înmulțească. De mine s-a dat această poruncă în tot pământul împărăției mele, ca fiecare să se cutremure și să se teamă de Dumnezeul lui Daniil, pentru că Acela este Dumnezeul cel viu, Care este în veci și împărăția Lui nu se va strica și stăpânirea Lui îndelung stăpânește, sprijinește și izbăvește. Apoi face semne și minuni în cer și pe pământ, căci a izbăvit pe Daniel din gurile leilor”. Mai târziu va fi aruncat pentru a doua oară într-o groapă cu lei din cauza credinței în Dumnezeul Cel Viu, dar și de această dată va ieși nevătămat.
Când împăratul Cirus le-a permis evreilor să se întoarcă în ţara lor de origine, Daniel a rămas în continuare cu persoanele care nu s-au mai întors. Astfel, Daniel devine ocrotitorul celor care au emigrat sau au fost duși în exil.
Daniel și cei trei tineri au murit în vremea împăratului Atic. Din Sinaxar aflăm că la Învierea lui Hristos au înviat și aceștia și s-au arătat multora.
Tainele Bisericii
În primul rând, Tainele Bisericii ne educă pentru Înviere. Un prunc câtă vreme e în pântecele mamei, nu prea știe el la ce îi folosesc ochii, gura, nasul, inimioara… Așa e și în Biserică. Noi nu ne prea dăm seama ce se întâmplă acolo, cu rugăciunea, cu postul, cu statul în genunchi, cu toate celelalte. Însă observați, un copil, ieșit din pântecele mamei sale, are nevoie de tot ceea ce în pântece s-a zămislit în el.
Așa și noi. Tot ceea ce se zămislește acum în pântecele acestei maici iubitoare, care este Biserica, o dată ieșiți afară la lumina zilei celei neînserate, ne vor folosi toate acestea. Și Tainele sunt această șansă a noastră, de a ne educa pentru Înviere. E singura educație care contează. Celelalte nu prea au valoare, decât dacă stau pe educația aceasta. Ce folos, doctor fără Hristos? Ce folos, profesor fără Hristos? Orice altceva, fără Hristos, nu are nicio valoare.
(Părintele Constantin Necula)
Preot Olivian SANDU
