S-a născut în satul Vitaria din Mesopotamia, din părinți creștini. Fiind singurul copil dăruit lor de Domnul, aceștia l-au închinat cu totul Lui încă din perioada copilăriei. El a îmbrățișat viața monahală la vârsta de doisprezece ani cu binecuvântarea Sfântului Simeon Stâlpnicul.
Redirecționează 20% din impozitul pe profit al companiei.
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat.
Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro
*Baza legală poate fi consultată AICI.
A plecat din mănăstire și s-a sălășluit într-un templu păgân părăsit de la țărmul Mării Negre. După o vreme, a urcat pe un stâlp pe care a rămas până la moartea sa, îndurând arșița, frigul, dar și atacurile demonilor. În jurul acelui stâlp s-a strâns un număr mare de ucenici, pe care Sfântul i-a povățuit prin pilda vieții lui și prin cuvânt.
Chiar împăratul Leon cel Mare a venit la stâlpul Sfântului Daniil, fiind însoțit de oaspeți din străinătate, principi și aristocrați, cărora arătându-le stâlpul, a mărturisit: „Iată cea mai scumpă comoară a împărăției mele!”
Sfântul Daniil şi-a prorocit ziua morții. La ieșirea sufletului lui ucenicii au văzut pe sfinții îngeri, proroci, apostoli și mucenici deasupra stâlpului pe care viețuise cuviosul.
Înainte de trecerea sa la cele veșnice, Sfântul Daniil l-a rugat pe împăratul Anastasie să-i așeze trupul în adânc, iar deasupra lui să pună moaștele Sfinților Anania, Azurie și Misail, care fuseseră de curând aduse din Babilon în Constantinopol, ca cei care veneau să-i cinstească mormântul să atribuie sfinților mucenici plinirea cererilor lor.
Sfântul Luca cel Nou Stâlpnicul
A viețuit la Constantinopol în vremea împăratului Constantin Porfirogenetul (sec.X). A luptat ca soldat în rândurile armatei bizantine într-un război contra bulgarilor, în care a fost martorul morții a mii de oameni. Din acest război el a scăpat nevătămat. Văzând în acest fapt, purtarea de grijă a lui Dumnezeu, s-a făcut monah și a urcat pe un stâlp de lângă Calcedon. A trăit pe acel stâlp întru aspre nevoințe timp de patruzeci și cinci de ani, curăţindu-şi inima de toate gândurile și patimile sufletești și trupești. A fost înmormântat la Mănăstirea Sfântul Vaisan, la a cărei restaurare lucrase împreună cu prietenul său, Patriarhul Teofilact.
Preot Olivian SANDU
