S-a născut la Antiohia, anul nașterii sale fiind plasat între 344 și 354. A fost botezat la vârsta de 20 de ani și a studiat filosofia, sub îndrumarea lui Androgatiu, iar retorica a studiat-o cu Libaniu. A fost hirotonit diacon de către Arhiepiscopul Meletie (381), și preot de către Flavian, urmașul lui Meletie (386).
După moartea lui Nectarie, patriarhul Constantinopolului, Sfântul Ioan a fost ales patriarh al Constantinopolului, fiind hirotonit de patriarhul Teofil al Alexandriei, la 28 februarie 398. Ioan reformează cetatea și preoțimea, care se aflau într-o mare stare de decădere. Astfel, el suprimă luxul reședinței episcopale, introducând traiul modest. Criticile sale îndreptateîmpotriva corupției i-au adus mulți dușmani. Dușmanul său cel mai important a fost Teofil de Alexandria.
Animozitățile sunt intensificate după ce Ioan Gură de Aur îi primește pe Frații Lungi, acuzați de origenism și alungați din Egipt de patriarhul Teofil, pe care îi găzduiește, fără a intra în comuniune cu ei. Amintim că deși Frații Lungi i-au adresat lui Ioan o plângere împotriva lui Teofil, acesta nu o ia în considerare. Împărăteasa Eudoxia îl convoacă pe Ioan la un sinod la Stejar, spre a se dezvinovăți de acuzele aduse. Ioan nu se prezintă la sinod și pentru acest fapt este demis în anul 403. Împăratul ratifică hotărârea sinodului și îl trimite pe Ioan în exil în Bitinia. Acest exil nu a durat multă vreme, deoarece este rechemat în scaun. După revenire, Sfântul Ioan critică din nou dezmățul și zarva produse în jurul unei statui de argint ce o înfățișa pe Eudoxia și care era aproape de catedrala în care el slujea. Din porunca împărătesei Eudoxia, Sfântul Ioan a fost alungat din scaun și surghiunit la Cucuz, în Armenia. Adversarii săi intervin pe lângă împărat și este trimis la Pityum, un orășel pe malul răsăritean al Mării Negre. El nu rezistă călătoriei și trece la cele veșnice pe 14 septembrie 407, la Comana în Pont.
Moaștele sale au fost aduse la Constantinopol și așezate în Biserica Sfinților Apostoli în 438, de către patriarhul Proclu al Constantinopolului. În anul 1204, în timpul Cruciadei a IV-a, moaștele Sfântului Ioan împreună cu moaștele Sfântului Grigorie de Nazianz au fost luate de către venețieni și duse la Roma, unde au fost depuse în catedrala Sfântul Petru. După 800 de ani, Biserica Romano Catolică a înapoiat moaștele celor doi Arhiepiscopi ai Constantinopolului, Bisericii Ortodoxe. Pe 27 noiembrie 2004, papa Ioan Paul al II-lea a oferit moaștele celor doi sfinți Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I.
În anul 1997, Silvano Piovanelli, Cardinalul Florenței, a dăruit Bisericii Ortodoxe Române o părticică din moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur, care se află momentan în Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului.
Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur
În timpul Sfântului Ioan Gură de Aur nu exista un formular fix, așa cum există în prezent, pentru săvârșirea Sfintei Liturghii. Sfântul Ioan a adunat într-un formular actele cultice și rugăciunile și a dat naștere Liturghiei care îi poartă numele și pe care o folosim și astăzi ca Liturghia oficială a Bisericii.
Preot Olivian SANDU
