Au fost secretarii Arhiereului Pavel, Patriarhul Constantinopolului, din timpul împăratului Constantie (337-361). Marcian a fost citeţ, iar Martirie a fost ipodiacon în marea Aghia Sofia din Constantinopol.
După ce Pavel, patriarhul Constantinopolului, a fost depus din scaun, exilat în Armenia şi omorât pentru ca nu a primit erezia ariana, adepţii acestei erezii au încercat sa ii cumpere pe Sfinţii Mucenici Marcian şi Martirie. Nereuşind, au obţinut uciderea lor. Au fost îngropaţi la poarta Milandisia din Constantinopol. Sfântul Ioan Gura de Aur a înălţat o sfântă biserică purtând hramul lor deasupra sfintelor lor moaşte făcătoare de minuni.
Criminalul schimbat
La începutul Primului Război Mondial un criminal a scăpat dintr-o închisoare şi după o urmărire de toată noaptea văzut într-o poiană, o luminiţă la fereastra unei case. Cu disperare, a năvălit în odaia mică, unde o imagine cu totul neaşteptată îl ţintui în loc: o tânără femeie plângea lângă un copilaş micuţ, care, de asemenea, scâncea. Pe masa goală, un rest de lumânare lăsa în mica încăpere o lumină slabă, în care se vedea, totuşi, chipul palid şi slăbit al femeii. Aceasta, printre lacrimi, i-a răspuns că soţul ei a murit pe front, că nu mai are nici un ban şi că, de foame şi frig, copilaşul s-a îmbolnăvit.
– Lasă femeie, îi spuse puşcăriaşul, o să te ajut eu.
– Nu vreau să furi pentru mine şi nici să sufere cineva nu doresc.
– Nu-ti face griji, nu va suferi nimeni! – i-a răspuns omul şi a luat-o pe femeie cu el. Intrând cu ea în clădirea poliţiei, omul s-a predat zicând:
– Femeia aceasta m-a găsit în casa ei, când încercam să fur câte ceva şi m-a adus aici. Dă-i recompensa pusă pe capul meu, o merită! Cu lacrimi de recunoştinţă în ochi, femeia n-a mai spus nimic. Era o recompensă foarte mare, deoarece putini credeau că cineva l-ar putea prinde şi preda pe criminal. Bucuros că îl avea acum prizonier, şeful poliţiei a plătit imediat femeii suma enormă, după care l-a trimis pe fugar înapoi la închisoare, sub pază strictă. După câteva zile, femeia, cerând o audienţă la directorul puşcăriei, i-a povestit acestuia totul, aşa cum se întâmplase cu adevărat. Uimit de bunătatea deţinutului său, cu ocazia Sfântului Crăciun ce se apropia, directorul l-a graţiat.
Arca lui Noe:
Tot ce trebuie să ştiu despre viaţă am învăţat de la Arca lui Noe
Unu : Nu pierde barca.
Doi : Aminteşte-ţi că toţi suntem în aceeaşi barcă.
Trei : Fa-ţi planuri în avans. Nu ploua când Noe şi-a construit arca.
Patru : Fii pregătit. Când vei avea 100 de ani , e posibil ca cineva sa-ţi ceară să faci ceva cu adevărat important.
Cinci : Nu asculta criticile ; mergi înainte cu treaba care trebuie făcută.
Şase : Construieşte-ţi viitorul pe premise înalte.
Şapte : De dragul siguranţei , călătoreşte în pereche.
Opt : Viteza nu e totdeauna un avantaj. Şerpii erau pe arca împreună cu gheparzii.
Noua : Când eşti stresat , pluteşte pe apă o perioadă.
Zece : Aminteşte-ţi , Arca a fost construita de amatori ; Titanicul de profesionişti.
– preot Olivian SANDU
