Acoperământul Maicii Domnului este sărbătoarea rânduită de Biserică în amintirea arătării Maicii Domnului în biserica din Vlaherne. Pe 1 octombrie 911, se făcea priveghere în aceastp biserică, pentru salvarea cetății care era asediată. La ora patru dimineața, Maica Domnului s-a arătat înaintea poporului, stând în văzduh și rugând-se cu lacrimi. Sfântul Acoperământ era ținut în mâini deasupra capetelor credincioșilor. În jurul ei se aflau apostolii, sfinții și mucenicii.
Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos a zis către ucenicul său iubit, Epifanie: „O vezi, frate, pe Împărăteasa și Doamna tuturor cum se roagă pentru întreaga lume?” Iar Epifanie a zis: „O văd, Părinte, și mă minunez!”.
Acesta este evenimentul pe care îl prăznuiește Biserica astăzi, spre a ne aminti că prin nevoință și rugăciune, putem primi și noi, în greutățile vieții noastre, neîncetatul ajutor al Maicii Domnului.
Sfântul Ioan Cucuzel
Numit și „cel cu glas îngeresc”, a trăit în mănăstirea athonită Marea Lavră, între anii 1280-1360, în vremea împăratului Alexie Comneanul. Sfântul s-a născut în localitatea Dirrachia – Dirahion, în Bulgaria. Orfan de tată, mama lui l-a dat la școală, spre a învăța știința sfintelor cărți. Înscris la școala imperială de cântăreți bisericești din Constantinopol, tânărul psalt va deveni cel mai bun din generația lui.
Împăratul, cucerit de minunata lui voce, îl va numi pe tânărul Ioan protopsalt al măreței catedrale bizantine, căpătând numele de „Cucuzel”.
Ioan îl va întâlni pe egumenul de la Mănăstirea Marea Lavră, venit în capitală cu niște probleme mănăstirești. Câștigat fiind de dragostea și smerenia bătrânului, Ioan Cucuzel îl va urma pe acela în Sfântul Munte Athos. Egumenul îl va lua cu sine pe tânăr, fără a ști cine era el, și îl va tunde în monahism, rânduind-l ca pastor la turma de capre a mănăstirii.
Tânărul își ascundea de toți darul său cel mare, spre a se păzi de mândrie și de laudă. Din rânduiala lui Dumnezeu însă, într-o zi anume, egumenul îl va descoperi pe tânărul Ioan Cucuzel cântând pe câmp. Un pustnic, privind afară din peșteră, îl văzu pe Sfântul Ioan Cucuzel cântând, iar țapii nepăscând și privind la el. Pustnicul îl anunță imediat pe egumen. Impresionat de minunata lui voce, dăruită de Dumnezeu, egumenul îl va ruga să cânte în biserica cea mare a mânăstirii. Cu greu împăratul s-a învoit a-l lăsa pe Ioan în Sfântul Munte, despărțind-se astfel de minunatele lui cântări.
Odată, după ce a cântat un acatist în faţa icoanei Maicii Domnului, călugărul s-a învrednicit de o mare minune. Maica Domnului i s-a înfățișat și i-a spus cuvintele acestea: „Bucură-te, Ioane, și nu te opri din cântat, iar pentru aceasta eu nu te voi uita”. Apoi, îi puse în mână o monedă de aur și dispăru. Moneda a fost așezată lângă icoană și multe minuni s-au întâmplat înaintea acelei icoane, numită mai apoi Maica Domnului Cucuzelita.
Maestrul protopsalt Ioan Cucuzel a scris mai multe lucrări, printre care și o carte de teorie psaltică, numită „Artă psaltică”.
Sfântul Ioan Cucuzel a fost înmormântat în Biserica Sfinții Arhangheli, zidita lângă chilia în care și viețuise, lângă Marea Lavră.
Preot Olivian SANDU
