Au viețuit în Italia și au pătimit în timpul domniei lui Adrian (117-138).
Sofia, nume grecesc, înseamnă înțelepciune. Ea a avut trei fiice pe care și le-a botezat cu numele celor trei virtuți teologice: Pistis – credință, Elpis – nădejde și Agapis – dragoste.
Prefectul provinciei, Antioh, le-a denunțat împăratului Adrian că sunt creștine. Împăratul le-a poruncit să aducă jertfă zeiței Artemis. Pentru că au refuzat, împăratul a poruncit să fie omorâte doar fiicele, ca mama să sufere mai mult, nu doar chinurile pedepselor, ci și pierderea fiicelor. Fetele au fost martirizate în anul 137. Când au primit moartea, Pistis avea 12 ani, Elpis 10 ani și Agapis nouă ani.
Sofia a luat trupurile celor trei fiice și le-a îngropat pe un deal, în afara cetății. După trei zile de rugăciune la mormântul acestora, şi-a dat duhul în mâinile Domnului.
Mormintele Sfintei Sofia și a fiicelor sale Pistis, Elpis și Agapis au fost localizate pe drumul roman Via Aurelia. Deasupra acestor morminte s-a ridicat Biserica „Sfântul Mucenic Pangratie”.
Din anul 1992, Sfânta Muceniță Sofia este ocrotitoarea capitalei Bulgariei.
Aceasta este izbânda vrăjmașului. Casa, îmbrăcămintea, mâncarea şi multe alte lucruri sunt absolut necesare pentru buna viețuire a omului. Deci trebuie să ne îngrijim pentru dobândirea lor. Aceasta nu este păcat. Așa a voit Dumnezeu să rânduiască viața noastră. Diavolul, lucrătorul tuturor răutăților însă se ostenește neîncetat să preschimbe orice bine în rău şi distruge grija binecuvântată, măsurată şi sănătoasă, într-una irațională, continuă şi obsesivă, care întunecă mintea şi strâmtorează inima. Această stare duce, nici mai mult, nici mai puțin, la astenie sufletească, pentru vindecarea căreia avem nevoie de sfaturile Domnului, de încrederea în Pronia divină: „Nu vă îngrijiți zicând: «Ce vom mânca, ce vom bea sau cu ce ne vom îmbrăca?» Căci Tatăl vostru din ceruri știe că voi aveți nevoie de acestea… De aceea, nu vă îngrijiți de ziua de mâine, căci aceasta se va îngriji de ale ei!” (Matei 6, 31-34)
Aceasta nu înseamnă să nu facem nimic, ci îngrijindu-ne de ceea ce este necesar, să nu ne împovărăm cu griji de prisos, care aduc după ele osteneală trupească şi sufletească. Elementul păcătos al grijii de multe este acesta: urmărește egoist suficienţa de sine. Pe toate vrea să le facă singură, pe toate vrea să le reușească fără Dumnezeu.
Punând-şi orice nădejde în ea însăși, în puterile ei şi în forțele de care dispune, ignoră sau şi disprețuiește Pronia divină. Față de viața viitoare şi veșnică, rămâne nepăsătoare. Vedeți ce duh potrivnic lui Dumnezeu se găsește în grijă de multe? Deci să ne luptăm cu acest rău! Să stăm împotriva vrăjmașului, ca şi când ne-ar îndemna să facem omor! „Cum să mă lupt?”, mă veți întreba. Să începem, şi vom afla… mai întâi cu rugăciunea. Modul este simplu: la ceasul rugăciunii, când apare în minte vreun gând, să-l alungăm fără întârziere. Şi dacă vine din nou, din nou să-l alungăm. Să nu îngăduim grijilor să stea niciun minut în mintea noastră atunci când ne rugăm. Aceasta este lupta! Şi vom vedea roadele. Este suficient să stăruim”. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)
Preot Olivian SANDU
