Au trăit în vremea împăratului Galeriu Maximian (305-311), în Bitinia. Aceste mucenițe au fost surori și s-au retras într-o pustie pentru a se închina deplin lui Hristos.
Datorită viețuirii lor, au primit darul facerii de minuni. Astfel, credincioșii primeau de la ele vindecare pentru diverse neputințe.
Fronton, conducătorul cetății, auzind de faptele lor minunate, le-a chemat spre a fi judecate. Văzând cât de frumoase erau, le-a spus că le va duce la curtea imperială ca să le mărite cu nobili. Când a văzut că este refuzat, a torturat-o până la moarte pe Minodora, iar pe surorile ei le-a aruncat în temniță. După moartea acesteia le-a cerut celor două surori să jertfească idolilor. Pentru că nu au lepădat credința în Hristos, au fost și ele ucise. După moartea lor, s-a pogorât foc din cer care a adus moartea lui Fronton și a torționarilor săi.
Sf. Împărăteasă Pulcheria
A fost o creștină devotată și și-a exprimat devotamentul pentru Maica Domnului la o vârstă fragedă, îmbrăcând haina monahală pentru a nu fi silită să se căsătorească. Ca soră mai mare a lui Teodosie al II-lea, ea a deținut o poziție importantă când acesta a devenit împărat.
Pulcheria și-a folosit averea personală pentru Biserică. Făcând aceasta, ea și-a inspirat fratele să îi urmeze exemplul. Ea a avut o poziție fermă privind învățăturile eretice ale lui Nestorie și și-a arătat aproape imediat opoziția față de el, când acesta a devenit patriarh în 428. Pulcheria a influențat hotărâtor poziția fratelui său în Sinodul de la Efes din 431, unde Nestorie a fost condamnat.
În 441, influența Pulcheriei a început să pălească, deoarece eunucul Hrisafie l-a convins pe Teodosie să o demită pe sora sa. Dar în curând a început o nouă erezie – cea monofizită, datorită arhimandritului Eutihie și sprijinită de Teodosie, dar și de succesorul lui Chiril ca patriarh al Alexandriei, Dioscor. Ideile lui Eutihie au fost validate de Sinodul tâlhăresc din 449 de la Efes.
În 28 iulie 450, Teodosie a murit brusc, iar Pulcheria s-a reîntors la curte ca soție a noului împărat, Marcian. Ea a fost de acord cu căsătoria, dar cu condiția ca jurământul ei de castitate să fie respectat.
În anul 451, prin eforturile Pulcheriei, a fost convocat Sinodul de la Calcedon, prezidat de Marcian. Acest sinod a condamnat atât Nestorianismul cât și Sinodul tâlhăresc din 449 care sprijinise erezia monofizită. Ereticul Eutihie a fost demis și exilat.
Pulcheria a murit curând după acestea, în iulie 453.
Preot Olivian SANDU
