A fost ofiţer în armata imperiala a Romei, în vremea împăratului Maximian. A fost ridicat la rangul de „Stratilat”, adică de general, datorita rezultatelor sale. în anul 305, este nevoit sa lupte împotriva perşilor. Atât el cat şi cei de sub comanda sa, se vor ruga lui Hristos sa-i ajute sa iasă biruitori. Datorita rugăciunii lor, armata persana a fost înfrânta.
Când Andrei Stratilat a intrat biruitor în Antiohia, a fost denunţat ca este creştin. Pentru ca a mărturisit credinţa sa în Hristos, a fost supus la multe chinuri. Datorita respectului de care se bucura, este eliberat din temniţa cu scopul de a nu ridica mulţimea împotriva armatei şi de a caută împrejurări şi motive pentru uciderea sa. Andrei, aflând prin descoperire dumnezeiasca de gândurile împăratului, si-a luat armata formata din doua mii cinci sute nouăzeci şi trei de militari de elita şi a pornit spre Tarsul Ciliciei, unde cu toţii au primit Sfântul Botez din mâinile Episcopului Petru al Tarsisului.
Aici au fost prigoniţi de autorităţile imperiale. Din cauza acestor persecuţii, Generalul Andrei şi armata sa, au urcat în Munţii Taurus. Armatele romane i-au ajuns pe când ei se rugau intra-un defileu din acei munţi, şi i-a decapitat pe toţi. Niciunul dintre ei nu s-a împotrivit, ci cu toţii au primit cu bucurie moartea ucenicească pentru Hristos.
Sfântul Teofan de la Dochiariu
Cuviosul Teofan s-a născut în Ioánnina în veacul al XVI-lea, din părinţi evlavioşi. Când a mai înaintat în vârstă, a plecat în Sfântul Munte şi a devenit monah în mănăstirea Dochiariu. După o vreme, pentru virtuţile lui, a fost ales stareţ. În mănăstire „a ajuns la cel mai înalt nivel al culmii şi, cu toată dăruirea şi prin tot felul de canoane de nevoinţă.
Mai târziu, împreună cu nepotul lui a mers în Veria, unde a construit o mănăstire în cinstea Născătoarei de Dumnezeu. Când această mănăstire a început să înainteze în viaţa duhovnicească, l-a lăsat pe nepotul său să o conducă, iar el a plecat în Náousa, unde a întemeiat o altă mănăstire, închinată Sfinţilor Arhangheli.
După o vreme, s-a întors la Veria, unde a adormit şi a fost înmormântat, prevăzându-şi mai dinainte sfârşitul. În schit se află o parte din cinstitele sale moaşte.
S-au dus oarecari fraţi la avva Antonie si i-au zis lui : spune-ne noua cuvânt, cum sa ne mântuim? Zis-a lor bătrânul : aţi auzit Scriptura ? Bine va este vouă. Iar ei au zis : voim sa auzim si de la tine, părinte. Si a zis lor bătrânul : zice Evanghelia : de te va lovi cineva peste fata cea dreapta a obrazului, întoarce-i lui si pe cealaltă. Zis-au lui : nu putem face aceasta. Zis-a lor bătrânul : de nu puteţi întoarce si pe cealaltă, măcar pe aceea una s-o suferiţi. Zis-au lui : nici aceasta nu putem. Zis-a bătrânul : daca nici aceasta nu puteţi, nu daţi in locul aceluia ce aţi luat. Si au zis ei : nici aceasta nu putem. Deci, zis-a bătrânul, ucenicului sau : fa-le putina fiertura caci sunt neputincioşi. Daca aceasta nu puteţi si aceea nu voiţi, ce sa va fac vouă ? De rugăciuni este trebuinţa.
(Patericul egiptean)
– preot Olivian SANDU
