Constantin Brâncoveanu a fost domnul Ţării Româneşti între anii 1688 şi 1714,
Domnia lui a început sub semnul apariţiei Bibliei în limba romana, numita „de la Bucureşti”, în anul 1688. Si-a asumat rolul de protector al tiparului şi şcolilor din Muntenia, dar şi din Transilvania. A dat Bucureştiului o noua Academie Domneasca, transformând scoală de la Sf. Sava în „colegiu public pentru pământeni şi străini”, cu o programa asemănătoare instituţiilor de grad superior. L-a adus de la Istanbul pe Andrei, viitorul mitropolit Antim Ivireanul, sub îndrumarea căruia se vor tipări numeroase cârti în limbile romana, greaca, slavona, georgiana şi chiar araba. A ctitorit mai multe biserici şi mânăstiri, intre care: bisericile de la Potlogi şi Mogoşoaia, Mânăstirile Hurezi şi Brâncoveni, Biserica „Sf. Gheorghe Nou” din Bucureşti, unde odihnesc sfintele sale moaşte.
Pentru ca a refuzat sa se lepede de la credinţa creştina, pe 15 august 1714, chiar în ziua când împlinea 60 de ani, domnitorul roman a fost decapitat împreună cu fii săi „De legea creştina nu mă las, caci în ea m-am născut şi am trăit, şi în ea vreau sa mor! ”
Trupurile lor au fost aruncate în Bosfor. Au fost scoase de câţiva creştini şi îngropate în mare taina într-o mănăstire din Halki, chiar lângă Ţarigrad. în vara anului 1720, Doamna Maria (Marica) a adus pe ascuns rămăşitele domnitorului şi le-a îngropat în Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti. A aşezat peste mormânt o piatra împodobita doar cu pajura tarii, fără nici o pisanie, iar deasupra a pus o candela de argint. Pornind intre altele, şi de la inscripţia de pe aceasta candela (din 12 iunie 1720), Virgil Drăghiceanu a făcut în 1914 senzaţionala descoperire a mormântului voievodal („cea mai mare răsplata pentru modesta mea activitate de o viată”, ii scria el savantului Dimitrie Onciul). în jurul autenticităţii şi paternităţii descoperirii s-au iscat pe atunci multe polemici şi chiar procese, în care de partea lui Virgil Drăghiceanu a fost încă de la început, printre mulţi alţii, şi marele Nicolae Iorga.
Pe 15 august 1992, Constantin Brâncoveanu cu fiii săi şi cu sfetnicul Ianache au fost declaraţi sfinţi de către Biserica Ortodoxa Romana. Sunt sărbătoriţi pe 16 august pentru a nu coincide cu sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului.
A sluji
O bătrânică mergea cu greutate prin parcul unui oraş. Drumul ei o conduse la un teren de joaca. Mulţi copii se jucau acolo. Cei mai mulţi dintre ei alergau desculţi. În apropiere, un educator stătea si-i supraveghea.
Bătrâna se uita la copii, dar deodată se apleca, lua un obiect de jos si-l ascunse în sortul ei. Imediat se prezenta supraveghetorul la ea si o întreba: „Ce aţi ascuns în sortul dumneavoastră?” Bătrâna femeie, fiind luata prin surprindere, nu a putut sa răspundă imediat. Supraveghetorul bănui ca ea ar fi găsit un portofel pe care nu voia sa-l înapoieze. De aceea o ameninţa: „Daca nu-mi spuneţi ce aveţi în sort, va voi duce la politie”.
Atunci bătrâna deschise încet sortul si-i arata supraveghetorului un ciob de sticla. Uimit, omul o întreba: „Ce vreţi sa faceţi cu acesta?” Femeia răspunse: „L-am luat de jos pentru ca aceşti copii desculţi sa nu calce în el si sa se taie”.
– preot Olivian SANDU
