s-a născut în anul 1724 în Rusia, din părinţi creştini. A primit la naştere numele de Timotei. Din cauza morţii tatălui sau, diaconul Savelie Chirilov, familia pierde susţinerea materiala. Acesta va fi motivul pentru care Domnica, mama sa, va fi la un pas de a-l da pe Sfântul Tihon spre creştere unui vizitiu.
A absolvit seminarul în anul 1754, într-o vreme în care scolastica era la moda. Va fi profesor de retorica în seminar, din anul 1754 pana în 1758, anul când intra în monahism, primind numele de Tihon. Devine arhimandrit şi egumen al Mânăstirii Jelticov, episcop-vicar al Novgorodului pentru un an de zile şi din 1763 episcop de Voronej şi Eletk pentru vreme de patru ani şi jumătate.
În aceasta calitate, lupta împotriva ereticilor, păgânismului, dezvolta învăţământul din zona în care păstorea şi se îngrijeşte să aibă în eparhia sa preoţi competenţi.
Decide să se retragă în singurătate în anul 1769, la Mânăstirea Bogoroditk din Zadonsk. Aici, se adânceşte în rugăciune şi viaţă ascetică, încât de multe ori a fost văzut cu chipul strălucind, în extaz duhovnicesc.
Sfântul Tihon de Zadonsk a trecut la cele veşnice pe 13 august 1783. A fost înmormântat într-o criptă de sub altarul Mănăstirii Bogoroditk. A fost trecut în rândul sfinţilor de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, pe 25 mai 1861.
Sfântul Cuvios Dorotei din Gaza
s-a născut în Antiohia, în jurul anului 500, într-o familie de creştini. A făcut numeroase studii, printre care şi medicina. Timp de 15 ani a stat într-o mănăstire la sud de Gaza, împreuna cu avva Varsanufie şi avva Ioan, avându-l ca stareţ pe Serid. În aceasta mănăstire a îndeplinit ascultarea de portar, dar având în vedere studiile sale de medicină, i s-a încredinţat şi infirmeria mănăstirii. Odată cu moartea lui Ioan şi a lui Serid, Dorotei s-a retras de aici, construind o mănăstire în apropierea acesteia. Avva Dorotei a ţinut mai multe conferinţe duhovniceşti, care au fost publicate mai târziu sub numele de ,,Învăţături”. A trecut la cele veşnice între 560 şi 580.
De ce îngăduie Dumnezeu aşa palme peste faţa dreptului? Răspundem că nu este altă cale de sfinţire şi că, înaintea lui Dumnezeu, nici cerul nu este destul de curat; iar sfinţire fără smerire nu este. Nouă însă, celor păcătoşi şi grei la pricepere, Dumnezeu nu are cum ne aduce aminte de păcatele noastre, ştiute sau neştiute, ca să ni le cunoaştem şi să ni le mărturisim – de vreme ce nu luăm aminte la predica Bisericii –, decât luând, cu atât mai vârtos, prăjina ocărilor.
Dacă ne-am cunoaşte cât suntem de păcătoşi, ne-ar fi mult mai uşoară ispăşirea vinovăţiilor. Dar când nu ne cunoaştem vinovăţiile, ne înşelăm după părerea noastră cu „dreptatea” pe care n-o avem şi, necunoscându-ne, nu răbdăm cele ce vin peste noi, cu rânduiala lui Dumnezeu.
Ieromonahul Arsenie Boca
– Preot Olivian SANDU
