A fost ales în rândul celor doisprezece Apostoli, în locul lui Iuda Iscarioteanul, prin tragere la sorţi. Sfântul Evanghelist Luca ne relatează acest episod în Faptele Apostolilor: „Şi au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis și Iisus, și pe Matia. Şi, rugând-se, au zis: «Tu, Doamne, Care cunoști inimile tuturor, arată pe care dintre aceștia doi l-ai ales să ia locul acestei slujiri și al apostolicei din care a căzut Iuda, ca să meargă în locul lui». Şi au tras la sorţi; și sorţul a căzut pe Matia; și el s-a rânduit împreună cu cei unsprezece apostoli“ (Fapte 1:23-26).
Sfântul Matia s-a născut în Betleem, din tribul lui Iuda. A studiat Cărțile Legii cu Sfântul și Dreptul Simeon. La început a făcut parte din cei șaptezeci de Apostoli.
Sfântul Apostol Matia a vestit Evanghelia lui Hristos în Iudeea, Macedonia și Etiopia.
Potrivit unor documente, Apostolul Matia ar fi primit martiriul în Etiopia, în vreme ce alte scrieri vorbesc de plecarea sa din Etiopia spre Macedonia și Iudeea, locuri unde va vesti învățătura lui Hristos. Aceste din urmă documente vorbesc de aducerea sa la Templu, din porunca arhiereului Anania, spre a răspunde acuzațiilor aduse de iudei că propovăduiește un proroc fals, pe Iisus Nazarineanul. Pentru că nu refuza să-şi lepede credința în Hristos, Sfântul Apostol Matia a fost bătut cu pietre până la moarte.
Potrivit tradiției, moaștele Sfântului Apostol Matia au fost aduse la Roma de împărăteasa Elena, în anul 324. O parte din ele a fost trimisă în Trier, cel mai vechi oraș din Germania. Aici, ele au fost descoperite în urma unor lucrări de restaurare a unei biserici. După această descoperire, ele au fost mutate în biserica abației benedictine, care își va lua numele Sfântul Apostol Matia. Aceasta abație este în prezent un mare centru de pelerinaj pentru Biserica Romano-Catolică.
Sunt documente care vorbesc despre prezenţa moaștelor sale în Georgia de astăzi. Poate fi veridică și această variantă, dacă ținem seama de faptul că Etiopia este identificată de unii cercetători cu estul Georgiei.
Bucuria este ceva rar, dar asta nu înseamnă că este și ceva mare. Este ceva firesc, așa cum firesc este să văd. Un orb ar putea să-mi spună, măi, măi! tu poți să vezi? Așa și când cineva este bucuros, ceilalți sunt nedumeriți și întreabă: cum de te poți bucura? Fiindcă s-au obișnuit cu o stare nenorocită, cu minciunile, cu păcatul, cu infernul conștiinței existenței omenești, tăgăduindu-L pe Dumnezeu zilnic. Prin urmare, bucuria nu este ceva mai nou. Este un element care ajută în viața duhovnicească.
Sfântul Athanasie cel Mare zice: „Să nu te întristezi de ceea ce ți se întâmplă cumplit, nici pentru pagubă să nu te întristezi, nici pentru ocară. Căci întristarea lumii acesteia moarte lucrează”.
Când ești supărat, când ești necăjit, când ești îndurerat, când ești amărât, atunci creezi o stare bolnăvicioasă în sufletul tău și nu-ți poți niciodată trăi dumnezeiasca dragoste. Vei fi pururea o făptură necăjită. Luptă pentru bucuria ta căci lumea cu toate ale ei sunt trecătoare, alta este finalitatea vieții noastre – Învierea și viața fără de sfârșit”. (Arhimandrit Emilianos Simonopetritul)
Preot Olivian SANDU
