S-a născut în Capadocia, din părinți creștini. Ajunge ofițer în armata imperială, în vremea împăratului iconoclast Teofil (829-842). Datorită virtuților sale, curăție trupească și sufletească, grabnic ajutător al celor în suferință, mult milostiv cu cei nevoiași, a fost numit de împărat guvernator al Capadociei.
Sfântul Evdochim a trecut la cele veșnice la vârsta de 33 de ani. A fost îngropat în Capadocia, iar moaștele sale au fost mutate la Constantinopol.
Sfântul Iosif din Arimateea
Este amintit pentru prima dată în Sfânta Scriptură în contextul Patimilor Mântuitorului. Deși locuia în Ierusalim datorită funcției înalte ce o deținea în Sinedriu, era originar din Arimateea, adică din vechea cetate Rama. El este cel care, împreună cu Nicodim, L-a îngropat pe Hristos. Știm însă că Iosif nu-L întâlnește acum pentru prima dată pe Iisus, fiindcă se afirmă despre el ca „fiind ucenic al lui Iisus, dar într-ascuns, de frica iudeilor” (Ioan 19, 39).
Datorită funcției importante pe care o deținea, nu putea să-L mărturisească direct pe Iisus, întrucât se hotărâse de către marele Sinedriu ca oricine Îl va mărturisi pe Iisus să fie excomunicat din Sinagogă şi, evident, să piardă și alte drepturi (Ioan 9, 22, 34; 12, 42; 16, 2).
Sfinții Evangheliști îl mai prezintă pe Iosif din Arimateea ca fiind foarte bogat, dar nu numai material, ci și spiritual, de vreme ce se spune despre el: „Şi iată un bărbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, bărbat bun și drept”. (Luca 23, 50-51).
Cu toate că nu a fost prezent la suferințele Domnului, a aflat înaintea lui Pilat că a murit, și având în vedere poziția și influenţa pe care le deținea, Iosif a mers la Pilat și l-a rugat să-i permită să coboare trupul lui Iisus de pe cruce, ca să-L îngroape, fiindcă așa prevedea legea iudaică pe care o respecta cu strictețe: „Şi coborându-L, L-a înfășurat în giulgiu de in și L-a pus într-un mormânt săpat în piatră, în care nimeni, niciodată, nu mai fusese pus”. (Luca 23, 53).
Sfântul Evanghelist Matei ne spune că, de fapt, Iosif din Arimateea a renunțat la propriul mormânt săpat în piatră, în favoarea Domnului, împlinind profeția lui Isaia, care vestise ca Mesia va fi condamnat împreună cu cei răi, dar mormântul lui va fi pus la un loc cu cel bogat.
Sfântul Iosif a activat în Bretania, prin anul 63 d. H., unde a întemeiat cea dintâi comunitate creștină din acele locuri.
„Scopul Vechiului Testament a fost să-l facă pe om din nou om, pe când scopul Noului Testament este să-l facă pe om înger. Cu alte cuvinte, pentru că răutatea l-a făcut pe om să-și piardă trăsăturile sale specifice, ajungând până la asemănarea cu animalele iraționale și cu fiarele sălbatice, legea mozaică l-a scăpat mai întâi de răutate, iar legea evanghelică a harului i-a dat apoi virtutea îngerească. Scopul celor două Testamente este îndreptarea omului.
Nimeni nu poate spori în virtute dacă nu este plin de harul Duhului Sfânt. Dar Duhul Sfânt nu locuiește în suflete căldicele. Ca să dobândim har, trebuie ca sufletul nostru să aibă râvnă spre orice lucrare a lui Dumnezeu”. (Sf. Ioan Gură de Aur)
Preot Olivian SANDU