S-a născut în Cilicia. În anul 290, prezent în cetatea Ancira din Galatia, a fost arestat de păgâni și dus înaintea dregătorului Sacerdon. Când i s-a spus că va fi spus la chinuri dacă nu va lepăda credința în Hristos, Sfântul Mucenic Calinic a zis: „Mie dorit îmi este a suferi pentru Domnul meu, precum îi este pâinea celui flamand”. I s-au pus în picioare încălțări de fier, ce aveau cuie pe interior, și așa a fost fugărit în cetatea Gangra. Dar sfântul umbla ca și cum nu simțea durerea din rănirea picioarelor și cânta psalmul lui David: „Așteptând, am așteptat pe Domnul, și a căutat la mine și a auzit rugăciunea mea. Şi m-a scos din groapa patimilor și din tina noroiului, și a pus pe piatră picioarele mele și a îndreptat pașii mei”. Pe drumul spre execuție i s-a făcut sete. Prin rugăciune, Dumnezeu i-a dăruit apă dintr-o stâncă, iar izvorul acela n-a încetat de atunci a dărui apa, spre pomenirea minunii lui Dumnezeu, care s-a făcut cu rugăciunile mucenicului.
A fost aruncat în foc, loc în care şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Cei ce l-au persecutat, au găsit trupul Sfântului Mucenic Calinic neatins de flăcări.
Sfânta Muceniță Teodota, împreună cu fiii săi
Această sfântă a fost din cetatea Ciliciei, binecredincioasă, și se nevoia la poruncile lui Dumnezeu, învăţând-şi pruncii spre cunoștința dumnezeiască pe vremea când trăia și Sfânta Muceniță Anastasia. Stăpânitorul Lefcait a obligat-o să o ia de soție, dar ea nu a vrut nicidecum. Pentru aceea a fost trimisă către Nichitie, stăpânitorul Bitiniei, care a poruncit să fie băgată, împreună cu cei trei copiii ai săi, într-un cuptor de foc, unde şi-a luat cununa muceniciei.
Preot Olivian SANDU