Sfânta Ana era din seminția lui Levi și a fost fiica Mariei și a preotului Natan din neamul lui Aaron. Aceștia au trăit în timpul reginei Cleopatra a Egiptului (69-30 î.Hr.). Preotul Natan a avut trei fiice: Maria, căsătorită în Betleem, a născut pe Salomi; Sovi, căsătorită tot în Betleem, a născut pe Elisabeta, soția preotului Zaharia și mama Sfântului Ioan Botezătorul; Ana, căsătorită în Galileea cu Ioachim și a născut pe Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu. Deci Salomi, Elisabeta și Sfânta Fecioară Maria au fost verișoare primare.
Sfânta Ana a fost bunica după trup a Domnului nostru Iisus Hristos. Menționăm că la vârsta de trei ani, Preasfânta Fecioară Maria a fost dusă la templul din Ierusalim. După moartea lui Ioachim, Sfânta Ana s-a dus la Ierusalim lângă Sfânta Fecioara Maria. Ea şi-a petrecut restul zilelor în rugăciune, post și fapte bune.
Sfânta Olimpiada
A fost numită după numele maicii sale. Ea s-a născut în Constantinopol din părinți slăviți și de neam mare. Tatăl ei a fost unul din cei mai cinstiți senatori, pe nume Anusie Secundul, iar maica să a fost fiica slăvitului Avlavie eparhul, care se pomenește în minunile sfântului Nicolae.
Sfânta Olimpiada a fost logodită cu un tânăr de bun neam, fiul lui Nevredie eparhul. Dar nunta lor fiind amânată și trecând doisprezece luni, mirele a murit, iar Olimpiada a rămas fecioară și văduvă. Deci n-a voit să se mai logodească cu alt mire, ci a dorit ca să petreacă toate zilele vieții sale în feciorie și în întreagă înțelepciune. Apoi, murindu-i părinții, ea a rămas moștenitoarea multor bogății și averi fără de număr pe care a împărțit-o săracilor.
Teodosie cel Mare, tatăl lui Arcadei și a lui Onorie, având o rudă cu numele Elpidie, voia să dea după dânsul pe fericita Olimpiada, deoarece era tânără și foarte frumoasă, dar ea nu voia, iar împăratul, mâniindu-se, a poruncit eparhului cetății să ia toată averea ei în stăpânirea sa și s-o păzească până ce Olimpiada va împlini 30 de ani.
Pentru întreaga înțelepciune și cinstita viață a sa, Sfânta Olimpiada, de ale cărei fapte bune se minunau și arhiereii, a fost înălțată la bisericeasca slujbă a diaconiei de Preasfințitul Patriarh Nectarie, fiind pusă diaconia. Și slujea Domnului cu celelalte sfințite diaconiţe în cuvioșie și dreptate, întocmai că Sfânta Ana, văduva cea din Evanghelie, care nu ieșea din biserică, slujind ziua și noaptea cu post și rugăciuni.
Viața fericitei Olimpiada era atât de neprihănită, încât nici vrăjmașii nu puteau să găsească vreo pricină asupra ei. Sfânta Olimpiada făcea mult bine și arhiereilor, dar și călugărilor care veneau la Constantinopol pentru trebuințele lor, împlinindu-le nevoile lor cu toată îndestularea.
Sfântul Ioan Gură de Aur o cinstea ca pe o mare roabă a lui Dumnezeu și o iubea cu dragoste duhovnicească, iar când Sfântul Ioan Gură de Aur a fost izgonit fără de vină și cu judecată nedreaptă din scaunul său, atunci fericita Olimpiada cu celelalte diaconițe au plâns mult pentru aceea.
După aceasta, sfânta a părăsit Constantinopolul și s-a dus la Cizic. Însă vrăjmașii nu i-au dat pace nici acolo, ci, osândind-o la izgonire, au surghiunit-o în Nicomidia. Trupul ei a fost îngropat în biserica sf. Toma, apoi moaștele sale au fost aduse la Constantinopol.
Preot Olivian SANDU
