A fost slujitor al meselor imperiale, în timpul domniei împăratului Traian (98-117). Din cauza neparticipării sale la o jertfă adusă de împărat idolilor și a aflării că este creștin, a fost bătut, biciuit și aruncat în temniță.
Ca mâncare nu i s-a dat decât carnea adusă ca jertfă idolilor. Sfântul Iachint a refuzat să se hrănească cu ea și a murit în temniță.
Unul din străjeri intrând după obicei în temniță, ca să-i ofere drept hrană cele jertfite idolilor, a văzut temnița luminată în chip minunat și doi îngeri stand lângă Sfântul Iachint. Unul acoperea trupul sfântului cu o haină prealuminoasă, iar altul îi punea pe cap o cunună preaminunată.
Împăratul a poruncit ca trupul Sfântului Mucenic Iachint să fie aruncat în loc pustiu ca mâncare pentru animalele sălbatice.
Moaștele Sfântului Iachint au fost luate din pustie de preotul Timotei, o rudă a mucenicului Iachint.
Oricare ar fi greșelile voastre, milostenia le precumpănește pe toate. Nu înțelegeți voi, în Evanghelie, pilda celor zece fecioare? Nu vedeți oare cum cele care nu făcuseră milostenia, cu toate că erau părtașe fecioriei, au rămas afară din odaia nunții? „Este scris, erau zece fecioare, cinci nebune, cinci înțelepte”. Cele înțelepte aveau untdelemn, cele nebune nu, iar candelele lor s-au stins. Focul înfățișează fecioria, iar untdelemnul milostenia. Și după cum focul se stinge dacă untdelemnul nu-l hrănește picătură cu picătură, tot așa se stinge fecioria, dacă milostenia nu-i ține tovărășie. „Dați-ne untdelemn din candelele voastre”. Și cele înțelepte au răspuns: „Nu putem să vă dăm, de teamă că nici noi și nici voi nu veți avea…Mergeți și cumpărați de la cei care vând”. Cine sunt negustorii care vând untdelemnul acesta? Cerșetorii care stau la ușa bisericilor ca să fie milostiviți. Și cu ce preț? Cu cel pe care-l vreți. Nu hotărăsc cât, ca să nu-mi scoateți în faţă lipsa voastră. Dați, spre a cumpăra, atât cât aveți la îndemână. Aveți un dinar? Cumpărați cu el cerul, nu fiindcă cerul se poate cumpăra cu preț mic, ci fiindcă Stăpânul e milostiv oamenilor.
N-aveți un dinar? Dați un pahar cu apă proaspătă: „Celui ce va da în numele meu la unul din acești prea neînsemnați frați ai mei un pahar de apă proaspătă ca să-i ostoiască setea, să nu-i fie teamă că-și va pierde plata”. Astfel se câștigă cerul – și noi nici nu vrem să știm de aceasta! Dați o pâine și câștigați raiul – dați puțin și veți căpăta mult; dați lucruri pieritoare și veți primi în schimb din cele fără pieire, dați din cele materiale și veți avea din cele cerești. Dacă ar fi un iarmaroc și preţurile ar fi scăzute, fiind prisos de mărfuri și multe din ele s-ar vinde pe nimic, nu ați face avere și n-ați da deoparte toate celelalte treburi ale voastre ca să profitați de prilejul acesta?
Cum trebuie să facem milostenia
Cel ce vrea să dea dovadă de omenie nu trebuie să ceară socoteală altora de cum își duc viața, ci trebuie numai să îndestuleze nevoia, să vindece lipsa. Fie el cel mai rău dintre oamenii dacă n-are hrana care-i trebuie, să punem un capăt foamei lui! Aceasta ne-a poruncit Hristos, când a zis: „Fiți asemeni Tatălui vostru din ceruri. El răsare Soarele lui și peste cei buni și peste cei răi și lasă să cadă ploaia sa și peste cei drepți, și peste cei nedrepți”. (Sf. Ioan Gură de Aur)
Preot Sandu OLIVIAN