Săptămâna Patimilor exprimă perioada de la Florii pana în Sâmbăta cea Mare inclusiv. În această săptămâna se ajunează până spre seară. Caracteristica esențială a acestei săptămâni sunt Deniile.
Primele trei zile ale Săptămânii Patimilor (sau Săptămânii Mari) ne amintesc de ultimele porunci, sfaturi lăsate de Hristos ucenicilor Săi.
Azi se face pomenirea patriarhului Iosif, vândut de frații săi cu treizeci de arginţi. El este o preînchipuire a lui Hristos, care a fost vândut de Iuda. Acuzat pe nedrept de desfrânare, ajunge în temniță. În urma tălmăcirii unor visuri, este scos din închisoare și pus administrator peste tot Egiptul. Stăpânirea lui Iosif peste Egipt era o prefigurare a biruinței lui Hristos asupra păcatelor lumii.
Iosif, aruncat de frații săi în fântână, semnifică punerea lui Hristos în mormânt. Scriptura ne atrage atenția că fântâna era lipsită de apă, semn ca acel loc nu mai putea dărui și întreține viața.
Şi după cum fântâna în care a fost pus rămâne goală, la fel se întâmplă și cu mormântul Domnului. Acest mormânt e o mărturie a faptului că și mormintele noastre vor rămâne goale. Prin Învierea Domnului, mormântul nu mai este loc de veci.
Haina lui Iosif, muiată în sânge și arătată patriarhului Iacov, simbolizează mantia roșie a Mântuitorului din timpul Patimilor Sale.
Foametea din vremea lui Iosif semnifică neputința neamului omenesc de a atinge asemănarea cu Dumnezeu prin propriile puteri. Din cauza foamei, își va veni în fire fiul risipitor și va ajunge să se hrănească cu vițelul cel gras, chip al lui Hristos.
Iosif dăruiește întregului popor grâu și hrană, vestind tainic că și Hristos Se va dărui pe Sine ca hrană, în cadrul Sfintei Liturghii, sub chipul pâinii și al vinului. Faptul că Scriptura nu mai amintește de o altă foamete, de o altă venire a fraților săi pentru a lua hrană, ni se descoperă că cel ce mănâncă Trupul lui Hristos, nu mai flămânzește niciodată. Acest lucru a fost vestit de Mântuitorul femeii din Samaria: „Cine bea din apa pe care o dau Eu nu va mai înseta niciodată”.
Tot în această zi se face pomenire și de smochinul neroditor, blestemat de Hristos să se usuce pentru că nu avea rod. Copacul fără roade este icoana omului mândru. El nu are decât frunze și umbră. Deci, la judecata de apoi, El nu doar va răsplăti, ci va și pedepsi pe cei ce nu au rodit.
„Iată Mirele vine în miezul nopții și fericită este sluga pe care o va afla priveghind; iară nevrednic este iarăși pe carele va afla lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreuiezi, ca să nu te dai morții, și afară de împărăție să te încui. Ci te deșteaptă strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești Dumnezeule; pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi”.
Preot Olivian SANDU