Viața Sfântului Simeon Noul Teolog a fost scrisă de către ucenicul său, Cuviosul Nichita Stithatul.
S-a născut, în Paflagonia, în localitatea Galata, în anul 949, într-o familie nobilă. Intră ca frate începător, la Mănăstirea Studion, la vârsta de aproape 27 de ani, și este încredințat, de către egumenul Petru, lui Simeon Evlaviosul, vechiul său părinte duhovnicesc, și devine imediat ucenicul său credincios, arătând o mare râvnă în a-l asculta și a îndeplini datoriile vieții ascetice. Această atașare aparte, pe care Sfântul Simeon o va simți față de părintele său duhovnicesc va provoca nemulțumire în rândul călugărilor și astfel Simeon este izgonit din mănăstire.
Intră din nou, ca începător, într-o mică mănăstire vecină – Mănăstirea Sfântul Mamas, din Xerochercos – dar rămâne sub călăuzirea duhovnicească a lui Simeon Evlaviosul. Aici, Sfântul Simeon – după trei ani de ședere – este instalat în fruntea mănăstirii și începe o perioadă de viaţă duhovnicească intensă, închinată rugăciunii și desăvârșirii lăuntrice.
În anul 1009, condamnat din nou pentru dragostea pentru părintele său duhovnicesc cuviosul Simeon se retrage într-un loc numit „Palukiton”, unde se înălța un locaș de rugăciune închinat Sfintei Marina. În această mănăstire, Sfântul Simeon trece către Domnul, în ziua de 12 martie 1022, după ce fusese înainte reabilitat de către patriarh și după ce strânsese acolo, în jurul lui, un mic grup de monahi.
Opera
Sfântul Simeon Noul Teolog este unanim considerat astăzi drept teologul mistic prin excelenţă al Bisericii bizantine. Operele Sfântului Simeon se împart în patru categorii mari și anume: Cateheze (34): „Cuvântări” și „Cuvântări ascetice”; Cuvântări teologice (3) și etice (15); Capete; Imne. Găsim în opera sa învățătura despre curățirea de patimi, despre dobândirea virtuților și a nepătimirii, ca primă treaptă a urcușului duhovnicesc, învățătura despre contemplarea nepătimașă a rațiunilor dumnezeiești ale lucrurilor prin care omul revine la starea naturii lui – învățătura precizată mai ales de către Sfântul Maxim Mărturisitorul – și învățătura despre unirea cu Dumnezeu prin Duhul Sfânt – care e, în tradiția patristică, a treia treaptă și ultima a urcușului duhovnicesc.
Preot Olivian SANDU
