A ales viața monahala în momentul alegerii lui Tarasie ca patriarh al Constantinopolului. Sfântul Tarasie li va unge pe Teofilact episcop în Nicomidia. El se va arata celor din Nicomidia binefăcător al celor aflați în dureri, necazuri și nevoi.
După moartea lui Tarasie, la conducerea imperiului a venit iconoclastul Leon. Sfântul Teofilact i-a cerut împăratului sa păstreze credința creștină nealterata, inclusiv cinstirea sfintelor icoane, dar văzând ca împăratul nesocotește adevărul, i-a prorocit: „O, imparate, vei cădea cu cădere năprasnică și mare, și nu vei găsi pe nimeni care sa te scape de ea!”. Din cauza acestor cuvinte, Sfântul Teofilact a fost scos cu nelegiuire din scaun și alungat în exil, unde a petrecut timp de treizeci de ani în cele mai mari lipsuri, necazuri și umilințe, și unde în cele din urma si-a dat sufletul în mana lui Dumnezeu.
Moaștele sale au fost aduse în Nicomidia, în biserica zidita de el, în vremea împărătesei Teodora și a patriarhului Metodie.
La nuntă, eu pun părinții în spatele mirilor și le zic: „Fiecare părinte în spatele copilului lui” și amândoi se înființează și parcă-l sprijină așa, din spate. Și după ce se întâmplă nunta, le spun așa: „Dragi părinți, vă dau o veste proastă! Nu mai aveți copii!”. Ăștia rămân blocați și zic: „Cum nu mai avem copii?” Zic: „Da! Vă prezint noii lor părinți. Mami și tati: nașul și nașa.”. Și ei zic: „Bine, dar totuși eu sunt părintele lor, eu sunt… .”. „Nu! Voi nu mai aveți dreptul să-i sfătuiți pentru că sunteți părtinitori. O să țineți cu fiica sau cu fiul dumneavoastră. De aceea i-am predat nașilor.” „Bine, și noi ce suntem?” „Ghiciți ce veți fi? Bunici! Stați liniștiți, că aveți treabă! Ia să vedeți. Curând! Nouă luni pe ceas, atât durează.”
A avea grijă de părinți nu înseamnă a sta nas în nas cu părinții toată ziua. Înseamnă să mai stai și cu bărbată-tău. În România există concepția asta: copiii singuri, părinții singuri. Sincer eu nu prea sunt de acord cu ea. Noi suntem absurzi să nu putem locui cu părinții noștri! Bine, și ăștia uneori sar calul și nu înțeleg că lângă ei s-a născut o nouă familie. Sigur că trebuie, ca părinte, să ai decența și răbdarea să înțelegi că copilul s-a făcut mare și că decide și că se sfătuiește cu bărbată-su. Și că după ce se sfătuiește cu bărbată-su seara în pat, ea se așează – că au și o delicatețe superbă nevestele – se așază cu capul pe pieptul lui și-ncepe să îi toarcă. Păi cum să n-o asculți? Cum să nu iei decizii? Și mama nu înțelege de ce n-o ascult pe ea. Păi uite de ce nu!(Pr. Visarion Alexa)
