S-a născut în anul 295, în Alexandria. A fost făcut citeț în anul 312 și diacon în 318, dată după care el a ajuns secretarul patriarhului Alexandru. Ca diacon și secretar, el îl însoțește pe patriarh la Sinodul de la Niceea, în 325, unde joacă un rol decisiv în combaterea arianismului – erezie ce susținea că Fiul lui Dumnezeu Iisus Hristos este o ființă creată. Datorită scrierilor sale, Sinodul de la Niceea a condamnat erezia ariană și a formulat prima parte din simbolul de credință, sau Crezul, în care se afirmă ca Fiul este născut din veșnicie din Tatăl, de o ființă cu El. Este ales episcop al Alexandriei. A trecut la cele veșnice la 2 mai 373, după 45 de ani de episcopat, din care aproximativ 20 ani au fost petrecuți în exil.
Sfântul Chiril al Alexandriei
L-a combătut pe Nestorie la Sinodul al III-lea ecumenic din Efes (431). Nestorie susținea că în Iisus Hristos există două-persoane – persoana divină a Fiului lui Dumnezeu, născut din Tatăl mai înainte de toți vecii și persoana umană sau istorică a lui Iisus Hristos, cu care s-a născut din Fecioara Maria. De aceea erezia lui Nestorie s-a numit dioprosopism sau nestorianism. Această concepție eretică despre existenţa a două persoane în Iisus Hristos ducea la afirmația că Dumnezeul-Tatăl a avut doi fii. Una din consecința acestei erezii era că Fecioara Maria n-a născut pe Fiul lui Dumnezeu, ci a născut pe omul Hristos și de aceea trebuie numită „Născătoare de om”, sau cel mult „Născătoare de Hristos”.
Datorită Sinodului de la Efes, i se recunoaște Fecioarei Maria atributul de Născătoare de Dumnezeu.
Ce trebuie făcut pentru a avea pace în suflet și în trup?
Pentru aceasta trebuie să iubești pe toți oamenii ca pe tine însuți și să fii gata de moarte în fiecare ceas. Când sufletul își aduce aminte de moarte, el ajunge la smerenie și se predă cu totul voii lui Dumnezeu și dorește să fie în pace cu toți și să iubească pe toți oamenii. Domnul iubește pe oameni, dar îngăduie întristări, ca oamenii să-și cunoască neputința și să se smerească și, pentru smerenia lor, să primească pe Duhul Sfânt, iar cu Duhul Sfânt toate sunt bune, toate sunt pline de bucurie, toate sunt frumoase.
Dacă cineva e chinuit mult de sărăcie și de boală și nu se smerește, se chinuie fără folos. Dar cine se smerește, acela va fi mulțumit de soarta lui, oricare ar fi ea, pentru că Domnul e bogăția și bucuria lui, și toți oamenii vor fi uimiți de frumusețea sufletului său.
Tu zici: „Viața mea e tare amară”. Dar eu îți voi spune sau mai degrabă Domnul însuși îți spune: „Smerește-te și vei vedea că nenorocirile tale se vor preface în odihnă, așa încât te vei minuna și vei spune: „De ce mă chinuiam și întristam atât altădată?” Sufletul celui smerit e ca marea: dacă arunci o piatră în mare, ea tulbură pentru un minut fața apelor, după care se scufundă în adâncuri. Așa se cufundă și întristările în inima celui smerit, căci puterea Domnului e cu el. (Sf. Siluan Athonitul)
Prot Olivian SANDU
