A trăit în perioada secolelor V-VI. S-a născut în satul Mogarisos din ținutul Capadociei, în estul Turciei de astăzi. Tatăl său se numea Proeresie şi mama sa Evloghia, şi erau amândoi credincioși şi cucernici. Intră de tânăr în monahism, la o mănăstire din Ierusalim. După ce petrece alături de pustnicul Longhin, se retrage într-o peșteră din apropierea Bethleemului, unde timp de 50 de ani s-a hrănit doar cu ierburi sălbatice şi legume. Datorită vieții sale, adună în jurul său mulți ucenici. Vă ridica o mănăstire lângă peștera în care viețuia, unde va pune bazele vieții monahale de obște. De aici şi supranumele de „începător al vieții de obște”. Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare a trecut la cele veșnice în jurul anului 529.
Despre pace
Toți oamenii vor să aibă pacea, dar nu știu cum să ajungă la ea. Paisie cel Mare s-a mâniat și l-a rugat pe Domnul să-l izbăvească de mânie. Domnul i S-a arătat și i-a zis: „Paisie, dacă nu vrei să te mânii, nu dori nimic, nu judeca pe nimeni, nu urî pe nimeni, și nu te vei mai mânia”.
Astfel, orice om, dacă-și taie voia lui înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor, va avea totdeauna pace în suflet, dar cel căruia îi place să-și facă voia sa, nu va avea pace niciodată. Sufletul care s-a predat pe sine voii lui Dumnezeu îndură cu ușurință orice întristare și orice boală, pentru că, atunci și când e bolnav, el se roagă și vede pe Dumnezeu: „Doamne, Tu vezi boala mea. Știi că sunt păcătos și neputincios. Ajută-mă să îndur totul și să-Ți mulțumesc bunătății Tale”. Și Domnul alină boala și sufletul simte ajutorul dumnezeiesc și stă înaintea lui Dumnezeu vesel și mulțumitor.
Dacă te lovește orice fel de nenorocire, gândește-te: „Domnul vede inima mea, și dacă îi e pe plac, totul va merge bine atât pentru mine, cât și pentru ceilalți”, și astfel sufletul tău va avea întotdeauna pace. Dar dacă omul va începe să murmure: „Aceasta n-ar trebui să fie așa… aceasta nu e bine”, nu va avea niciodată pace în suflet, chiar dacă ar posti și s-ar ruga mult. (Sf. Siluan Athonitul)
Preot Olivian SANDU
