A trăit la sfârșitul secolului al III-lea, începutul secolului al IV-lea. Era fiica unor părinți bogați, care au logodit-o cu Eleusie, un senator păgân. Iuliana a refuzat să se căsătorească cu Eleusie, motivând că nu este creștin. Din această cauză, tatăl fetei a dat-o în mâinile lui Eleusie, spre a fi judecată și pedepsită. Pentru că a refuzat să se închine idolilor păgâni, Iuliana a fost spânzurată de păr, i s-au ars părți ale trupului cu fiare înroșite și a fost aruncată într-un cuptor încins, din care a ieșit nevătămată. Văzând cele întâmplate, 500 de bărbați și 130 de femei au lepădat credința păgână. Din porunca lui Eleusie toți au fost uciși, împreună cu Iuliana, care avea doar 18 ani. Din relatarea vieții Sfintei Iuliana aflăm că într-o noapte, pe când sfânta stătea la rugăciune, i s-a arătat diavolul în chip de înger de lumină și i-a spus ce chinuri avea să sufere în continuare. Ispititorul o învăța să aducă jertfe idolilor, ca să scape cu viaţă. Dar Iuliana, înțelegând primejdia, s-a rugat fierbinte către Dumnezeu ca să-i descopere cine era acela care i se arătase. Prin puterea Domnului, diavolul a mărturisit singur cine este, iar sfânta cu putere minunată l-a legat și l-a pedepsit până în dimineața în care a fost din nou scoasă la chinuri. Sfânta Iuliana este considerată protectoarea mamelor care nasc, iar numele ei este invocat la nașteri și în timpul diverselor boli. În icoane este zugrăvită și în chipul unei persoane care reușește să prindă în lanțuri un diavol înaripat, dar și cum suportă diverse torturi luptându-se cu diavolii.
Sfântul Mucenic Temistocle
A trăit pe vremea împăratului Deciu, în Mira Lichiei, fiind păstor de oi. Ighemonul Asclipie, pornind prigoana împotriva creștinilor, îl căuta pe Sfântul Dioscorid. Temistocle, care îl ascunsese, a spus că nu știe unde este, dar s-a dat pe sine mărturisind că este creștin. Pentru această mărturisire a fost atârnat de un lemn și lovit până i s-a sfâșiat pântecele. Apoi a fost târât pe piroane ascuțite de fier și așa şi-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu.
O fărâmă din inima ta
Un tânăr monah a întrebat un pustnic înțelept:
– Care este taina înțelegerii cu toți oamenii?
Bătrânul pustnic l-a privit îndelung, s-a gândit o vreme în tăcere și i-a răspuns:
– Să dăruiești ceva, fiecărui om întâlnit în cale.
– Să dau de pomană?
– Să dăruiești un zâmbet, o vorbă bună, o pâine…iubire, compasiune, înțelegere…, adică o
fărâmă din inima ta!
Deși nu știm, avem ceva de dăruit fiecărui om.
În pelerinaj
Un turist bătu odată la poarta unei mânăstiri pentru a înnopta acolo. Fiind uimit de dotarea sărăcăcioasă a camerelor, turistul îi întreba pe călugări: „Dumneavoastră unde aveți mobilierul?” Călugării îi răspund la fel printr-o întrebare: „Dar al dumneavoastră unde este?” „Al meu? Eu sunt aici doar ca turist!”, răspunse turistul. „Şi noi suntem tocmai la fel!”, răspunseră călugării.
Preot Olivian SANDU
