Acești sfinți fac parte din cei șaptezeci de apostoli. Olimp și Rodion au suferit moarte martirică în vremea lui Nero, în cetatea Romei.
Erast a fost iconom al bisericii din Ierusalim și episcop al Paneadei, iar Sosipatru episcop la Iconiu (pomenit de Sfântul Apostol Pavel în Epistola către romani). Cuarţ a fost episcop al cetății Beirutului, a botezat mulți elini și a pătimit pentru credința în Hristos.
În această zi facem și pomenirea Sfântului Mucenic Orest. Acesta a pătimit în vremea împăratului Diocleţian. A fost prins de guvernatorul Maximin și obligat să cinstească zeilor. Sfântul Orest a fost bătut fără milă cu diferite unelte, a fost ţinut în temniță șapte zile fără mâncare și băutură, coastele i-au fost arse cu fierul, i s-au bătut 20 de cuie în călcâie și a fost legat de un cal sălbatic ca să fie târât. În aceste chinuri și-a dat duhul Sfântul Orest.
Exemplul
Sfântul Macarie se ruga în chilia lui rugând pe Dumnezeu să-i arate exemple de oameni
duhovnicești ca să se folosească, când auzi o voce care-i zise:
– Tu, Macarie, nu ai ajuns încă la gradul de duhovnicie al celor două femei care trăiesc în acel loc.
Dis-de-dimineață, ajutat de bastonul său, se duse la locul acela. Ajuns acolo, Macarie șezu și le chemă pe cele două femei. Ele veniră și se așezară alături de el.
Bătrânul Macarie le zise:
– M-am ostenit mult să ajung până la voi. Acum, deci, ziceți-mi: cum trăiți voi?
Cele două femei răspunseră că în acea noapte ele nu stătuseră departe de bărbații lor. Apoi întrebară:
– Ce opere bune am fi putut atunci face?
Macarie totuși insistă. Dorea să cunoască viața lor.
Acestea spuseră atunci:
– Noi ne-am măritat cu doi bărbați care erau frați între ei. De 15 ani locuim în aceeași casă. Nu ne amintim să ne fi certat vreodată. Am petrecut acești ani în liniște și pace. La un moment dat s-a născut în inima noastră, însă, dorința de a intra într-o mănăstire de fecioare și am cerut părerea soților noștri, care nu au acceptat propunerea noastră. Și deoarece nu puteam realiza dorința noastră, ne-am luat noi o ascultare și anume să nu scoatem nici o vorbă jignitoare.
Părintele Macarie le ascultă şi apoi le spuse:
– Într-adevăr, ceea ce contează nu este să fii fecioară sau măritată, monah sau laic. Dumnezeu dăruiește tuturor pe Duhul Sfânt, pe măsura luptei sale cu el însuși.
Neputințele și rănile voastre sunt cinstite mult la Cer și râvnite de toate cetele îngerilor.
Există duioșie și mare înțelegere în lacrimile Maicii Domnului și în sângele pătruns de cuie și suliță și spini al Mântuitorului pentru neputințele noastre.
Nu vă mâhniți de nimic. Zâmbiți în ascunsul vostru, că neputințele și rănile voastre sunt cinstite mult la Cer și râvnite de toate cetele îngerilor. (Arhimandritul Arsenie Papacioc)
Preot Olivian SANDU
