În fiecare an, pe 9 noiembrie, creștinii îl sărbătoresc pe Sfântul Nectarie Taumaturgul. Acest sfânt s-a născut pe 1 octombrie 1846, în Silivria, un orășel situat în provincia Tracia din nordul Greciei. La botez a primit numele de Anastasie. La vârsta de 14 ani se îndreaptă către Constantinopol, dornic să-şi continue studiile. În anul 1866, ajunge în insula Chios, unde lucrează ca pedagog și dascăl. La 27 de ani, devine monah la Mănăstirea Nea Moni, primind numele de Lazăr. După un an de zile este hirotonit diacon, primind numele Nectarie.
După ce a absolvit cursurile Facultății de Teologie din Atena, în anul 1885, pleacă în Egipt. Aici slujește la biserica „Sfântul Nicolae”, din Cairo. La 15 ianuarie 1889, patriarhul Sofronie îl hirotonește mitropolit onorific de Pentapolis.
Exilat în Grecia
Din cauza unor slujitori ai Bisericii din Alexandria, care l-au acuzat pe Nectarie că ar vrea să ia locul patriarhului, este trimis în anul 1890 în Grecia. Patriarhul Sofronie va da o ordonanța prin care îi retrage cinstea arhierească. În Grecia, ajunge director al Seminarului Teologic Ortodox Rizarios.
Renunță la funcția de conducător al Seminarului Teologic și întemeiază Mănăstirea Sfânta Treime din insula Eghina, unde rămâne până la sfârșitul vieții. Trece la cele veșnice pe 8 noiembrie 1920, după ce a îndurat timp de un an și jumătate chinurile cancerului. Deși moare din cauza cancerului, el este grabnic vindecător de cancer și de alte boli grave.
Printr-o întâmplare minunată, trupul sau este descoperit neputrezit și izvorând mir. La 3 septembrie 1953, sfintele sale moaște au fost scoase din mormânt și așezate în biserica mănăstirii din Eghina, pentru cinstire și binecuvântare. Canonizarea sa a avut loc în 1961, cu zi de prăznuire pe 9 noiembrie.
Creștinii se pot închina moaștelor Sfântului Nectarie la Mănăstirea „Radu Vodă” din București, biserica „Sfântul Nectarie” din cartierul Alexandru cel Bun, din Iași.
Vanitatea
Regele Pedro al Braziliei, a vrut să ridice primul spital public în țara sa, dar n-a găsit banii necesari, cu niciun chip. Atunci, a dat sfoară în țară, că oricine va dărui pentru spital un milion de pesos, va deveni duce, cine va da o jumătate de milion, conte, iar pentru o sută de mii de
pesos, baron. Cât ai clipi, s-au strâns banii trebuitori pentru ridicarea spitalului.
Toată suflarea a venit la inaugurare și pe placa comemorativă au putut citi: „Spitalul a fost ridicat de vanitatea omenească, pentru cei suferinzi”.
Preot Olivian SANDU
