Originar din Tesalonic, a fost secretar și diacon al Sfântului Alexandru. Când patriarhul Alexandru a fost întrebat pe patul morții pe cine dorește să lase păstor în urma sa, a răspuns: „de vreți voi bărbat dumnezeiesc și înțelept, puternic să vă învețe pe voi adevărul și luminând cu virtuțile ca sfeșnicul scos de sub obroc, să îl alegeți pe Pavel”.
Astfel, după moartea lui Alexandru, Pavel a fost ales patriarh al Constantinopolului.
Din nefericire, Pavel nu a fost acceptat de ereticii arieni și nici de Constantiu (337-361), împărat arian. A fost scos din scaun și nevoit să se refugieze la Roma. Aici se va întâlni cu Sfântul Atanasie cel Mare, alungat și el de Constantiu.
A fost repus în scaun la insistenţele împăratului apusean Constantin al II-lea, fratele lui Constantiu. După moartea lui Constantin, Pavel a fost exilat la Cucuzon, în Armenia. Aici, pe când se afla la slujirea Sfintei Liturghii, a fost sugrumat de arieni cu omoforul său.
În timpul domniei împăratului Teodosie, moaștele Sfântului Pavel Mărturisitorul au fost mutate la Constantinopol, iar în anul 1236 ele au fost aduse la Veneția.
Sfântul Varlaam Hutinski
A trăit în secolul al XII-lea, fiind născut din părinți virtuoși şi se îndeletnicea din fragedă vârstă cu postul și rugăciunea, mergând la biserică și citind Scripturile.
S-a retras la Mănăstirea Lisich, care se afla în apropierea orașului, când era încă foarte tânăr, fiind tuns în monahism și primind numele de Varlaam apoi s-a retras într-un loc numit Hutinski.
Mai târziu, după moartea părinților, Varlaam a împărțit totul săracilor și s-a retras într-un loc numit Hutinski, ducând o viață ascetică.
Curând, călugărul a fost cunoscut în toată țara și au început să vină la el pentru sfătuire și binecuvântare conducători, nobili și oameni obișnuiți, unii dintre ei cerând chiar permisiunea de a rămâne împreună cu monahul îmbunătățit.
Printre sfaturile pe care Sfântul Varlaam le oferea ucenicilor era: „Copiii mei, feriți-vă de orice fel de nelegiuire, de invidie sau de calomnie. Abțineți-vă furia și nu dați bani cu camătă. Feriți-vă de judecata nedreaptă. Nu jurați fals și nu vă satisfaceți poftele trupului. Fiți blânzi întotdeauna și suportați toate lucrurile cu dragoste – care este începutul și rădăcina a tot binele.”
Numărul celor ce doreau să rămână lângă Sfântul Varlaam creștea și pentru aceasta a fost construită o biserică ce poartă hramul Schimbarea la Față a Domnului, fondând totodată Mănăstirea Hutinski. Dumnezeu văzând nevoința dreptului, l-a învrednicit pe Varlaam cu darul înainte vederii și săvârșirea de minuni.
Atunci când zilele sfântului se apropiau de sfârșit, după planul lui Dumnezeu a venit de la Constantinopol ieromonahul Antonie – contemporan și prieten al sfântului. Văzându-l, Sfântul Varlaam i-a spus: „Dragul meu frate! Dumnezeu a binecuvântat această mănăstire. Acum a venit vremea ca să las această mănăstirile în mâinile tale, veghează asupra ei și îngrijește-te de ea. Deși cu trupul eu te părăsesc, cu duhul voi fi mereu cu tine.”
Sfântul Varlaam, starețul Mănăstirii Hutinski, a adormit în Domnul pe 6 noiembrie 1192.
Preot Olivian SANDU
