Sfântul Mucenic Ierotei a primit credința în Hristos de la Sfântul Apostol Pavel, care l-a botezat și l-a așezat episcop în Atena. A fost însoțitorul Sfântului Dionisie Areopagitul. Sfântul Ierotei a fost primul episcop al Atenei. A participat la înmormântarea Maicii Domnului, unde a făcutînceputcântărilor, la prohodirea Maicii Domnului. A trecut la cele veșnice pe 4 octombrie.
Despre rugăciune
”Cine iubește pe Domnul, acela își aduce aminte întotdeauna de El, iaraducerea-aminte de Dumnezeu naște rugăciunea. Dar, dacă nu-ți vei aduceaminte, atunci nu te vei mai ruga, iar fără rugăciune sufletul nu va rămâne îndragostea lui Dumnezeu, căci prin rugăciune vine harul Duhului Sfânt. Prinrugăciune se păzește omul de păcat, fiindcă, rugându-se, mintea e ocupată deDumnezeu și cu duh smerit stă înaintea Feței Domnului, pe Care-L cunoaștesufletul ce se roagă.
Cine vrea să se îndeletnicească cu rugăciunea fără o călăuză și îșiînchipuie în mândria lui că poate să o învețe singur după cărți și nu se va ducela un „stareț” [„bătrân iscusit”], acela a căzut deja pe jumătate în înșelare. Darpe cel smerit Domnul îl va ajuta și, chiar dacă nu găsește un povățuitorexperimentat, dar va merge la duhovnicul lui, oricare ar fi el, Dumnezeu îl vaocroti pentru smerenia lui.
Rugăciunea se dă celui ce se roagă, cum se spune în Scripturi; darrugăciunea pe care o săvârșim numai din obișnuință, fără zdrobire de inimăpentru păcate, nu este plăcută Domnului.
Omuleț, învață smerenia lui Hristos și Domnul îți va da să guști dulceațarugăciunii. Dacă vrei rugăciunea curată, atunci fii smerit, înfrânat,mărturisește-te cu sinceritate, și rugăciunea te va iubi. Fii ascultător, supune-tecu bună conștiință stăpânirilor rânduite, fii mulțumit de toate și atunci inimata se va curați de gândurile deșarte. Adu-ți aminte că Domnul te vede și teme-
23te să nu întristezi cumva pe fratele tău; nu-1 judeca și nu-1 disprețui nici măcarcu o privire, și Duhul Sfânt te va iubi și te va ajuta El însuși întru toate.” (Sfântul Siluan Athonitul)
Învățătură
Se povestește despre vestitul stareț Nichita că se temea mult de moartea năprasnică și se ruga mereu lui Dumnezeu ca înainte de moarte să îi trimită boală cât mai grea și îndelungată, așa încât, după spusele lui, „prin răbdarea bolii să îl plec măcar puțin spre milostivire pe Dreptul Judecător, Care dacă vrea îmi poate socoti aceasta în locul faptelor bune, pe care nu le am”. Un altul, zăcând pe patul de moarte își mângâia prietenii zicând: „Nouă luni de zile m-am chinuit ca să vin în această lume: oare sunt mult nouă luni de chin ca să ies din ea?
Și, cu adevărat, boala dinainte de moarte are o mare însemnătate. Ea le-a adus multor păcătoși veșnica mântuire. Mii de păcătoși au luat cunoștință de Dumnezeu și de sufletul lor de-abia în vremea bolii dinainte de moarte. Și luând cunoștință de aceste două mari realități, pe care le uitaseră toată viața, s-au pocăit cu amar, și-au plâns viața cheltuită nebunește, s-au împărtășit; Și astfel, curățiți prin lacrimile lor Și prin sângele lui Hristos, s-au învrednicit de Împărăția lui Dumnezeu.
– Preot Olivian SANDU
