A trăit în timpul împăratului Diocleţian (284-305). A fost vrăjitor, filosof și slujitor al zeului păgân Apollo în Antiohia Siriei. În anul al șaptelea al vârstei sale îl încredințară la vrăjitori spre învățătura meșteșugului vrăjitoriei și a drăceștii înțelepciuni. Iar după zece ani de la nașterea sa a fost trimis de părinți spre săvârșirea jertfei în muntele Olimpului, pe care păgânii îl numeau locuință dumnezeiască, căci acolo se afla nenumărată mulțime de idoli întru care mulți diavoli locuiau. De toți păgânii era cinstit și slăvit ca un mare jertfitor și preaînțelept slujitor al necuraților lor zei și mulți alergau la dânsul pentru nevoile lor, pentru că îi ajuta cu puterea diavolească de care era plin; unora le ajuta la desfrânare, altora la mânie, la vrajbă și la izbândirea răutăților, iar altora în zavistie le ajuta.
Din relatarea vieții sale, aflăm că un tânăr păgân, Aglaid, s-a îndrăgostit de o fecioară cu numele de Iustina, care s-a născut din părinți păgâni. Ea mergea adeseori, în taină, la biserica lui Hristos, ascultând cuvintele lui Dumnezeu; și lucrând în inima ei Duhul Sfânt, a crezut în Hristos. Și în scurtă vreme și pe maica ei a făcut-o să creadă și după aceea și pe bătrânul ei tată l-a adus la credință.
Aglaid pândea calea ei, oriunde avea să meargă fecioara și, întâmpinând-o, o amăgea cu cuvinte desfrânate, lăudându-i frumusețea. Iar fecioara se întorcea și fugea de dânsul, înfricoșându-se de el și nu voia să-i asculte viclenele cuvinte. Și tânărul, dorind frumusețile ei cele feciorești, a trimis la dânsa rugăminte ca să voiască să-i fie lui soție. Iar ea a răspuns către dânsul: „Am pe Mirele meu Hristos căruia Îi slujesc și curăția mea îmi păstrez. Acela și sufletul și trupul meu îmi păzește de toată necurăția”.
Văzând aceasta a cerut ajutorul vrăjitorului Ciprian. Acesta a trimis succesiv la Iustina diavoli care să aprindă în ea pofta trupească pentru Aglaid. Dar vrăjile lui Ciprian au rămas fără efect, căci ea le alunga cu rugăciune, post și semnul sfintei cruci, deși lupta ei cu gândurile a fost cumplită. În urma acestor zadarnice eforturi, Ciprian a cunoscut înșelarea în care se afla și s-a botezat. El a fost hirotonit preot, iar mai târziu episcop în Cartagina. Sfântul Ciprian a murit ca martir pe 2 octombrie 304 împreună cu Sfânta Iustina. Trupurile lor au zăcut șase zile neîngropate și fiind acolo niște străini le-au luat în taină și le-au dus la Roma, unde le-au dat unei femei cinstite pe care o chema Rufina, care era rudenia lui Claudie Cezarul. Acea femeie a îngropat cu cinste trupurile sfinților lui Hristos, mucenicii Ciprian, Iustina și Teoctist. La mormântul lor au început să se facă multe tămăduiri ale celor bolnavi care alergau acolo.
Fii împăcat cu sufletul tău şi, atunci, cerul şi pământul se vor împăca cu tine. (Sf.Isaac Şirul)
Scara ce duce în Împărăție este ascunsă în sufletul tău. (Sf.Isaac Şirul)
Sufletul curat, dacă va privi în el însuși, Îl va vedea, ca într-o oglindă, pe Dumnezeu. (Sf.Atanasie cel Mare)
Dumnezeu este moștenirea sufletului, iar sufletul este moștenirea lui Dumnezeu. (Sf.Macarie)
Preot Olivian SANDU
