Fiind căsătorită și cazând în adulter, conștientizând starea de păcat, a luat decizia de a se închinovia la o mănăstire de călugări. Tăindu-şi părul și îmbrăcând haine bărbătești s-a închinoviat în mănăstirea Octodecatos, luându-şi numele de Teodor. A uimit obștea de monahi cu nevoințele, cu postul și lacrimile de pocăință. O tânără de o moralitate îndoielnică a acuzat, pe nedrept pe „Teodor” ca a lăsat-o însărcinată. Monahul nu a încercat să se dezvinovățească primind să plece din mănăstire. Sfânta a petrecut șapte ani într-o pădure pustie, crescând copilul acelei femei.
În tot acest timp a biruit prin rugăciune toate ispitele venite din partea diavolului. După șapte ani, starețul mânăstirii l-a primit înapoi în mănăstire pe monahul „Teodor”. După doi ani el a decedat și abia atunci toți frații au văzut că el era de fapt femeie. Un înger al Domnului i-a descoperit atunci egumenului taina despre Sfânta Teodora. Soțul Sfintei, după înmormântarea acesteia, a ales să viețuiască pustnicește în chilia soției lui până la moarte. Sfânta Teodora din Alexandria s-a mutat la Domnul în anul 490.
Cuviosului Eufrosin bucătarul
Acesta a trăit în secolul al IX-lea într-o mănăstire din Palestina. Ascultarea sa ca monah era aceea de bucătar. Pentru smerenia sa și pentru dragostea pe care le manifesta în această ascultare de bucătar, Dumnezeu a lucrat o minune, îngăduind ca acesta să fie văzut în Rai de către un alt părinte din mănăstire. Citim, în acest sens în Sinaxar că, în vedenie, apropiindu-se de Eufrosin preotul, l-a întrebat: „Frate, Eufrosine, ce este aceasta? Nu cumva acesta este raiul?” Răspuns-a Eufrosin: „Așa este, părinte, raiul lui Dumnezeu este”. Iarăși l-a întrebat preotul: „Dar tu cum te-ai aflat aici?” Răspunse acest bucătar, Eufrosin: „Pentru bunătatea cea mare a lui Dumnezeu sunt sălășluit ca să locuiesc aici, pentru că locașul aleșilor lui Dumnezeu este acesta”. Şi a zis preotul: „Oare poți să-mi dai mie ceva dintr-acestea?” și i-a grăit Eufrosin: „Cele ce poftești, ia-le cu darul Dumnezeului meu”. Atunci preotul a arătat cu mâna spre mere și luând Eufrosin trei mere, le-a pus în basmaua preotului.
Încetând vedenia și venindu-și în fire, acel părinte a găsit merele pe care i le oferise Sfântul Eufrosin. A mers apoi la biserica unde l-a aflat pe Eufrosin în obște, la slujbă. Apropiindu-se de el, l-a rugat ca să-i arate lui unde a fost în noaptea aceasta, iar el a zis: „Tu, părinte ai cerut de la Domnul ca să-ţi arate ție în chip văzut răsplătirile aleșilor lui. Deci, a vrut Domnul ca să înștiințeze pe cuvioșia ta prin mine, neînvățatul și nevrednicul, și m-ai aflat în raiul acela al lui, Dumnezeului meu”. După Utrenie părintele i-a luat pe ceilalți monahi și le-a arătat lor acele trei mere din rai și le-a spus cu de-amănuntul vedenia aceea. Şi se umplură toți din merele acelea de negrăita bună mireasmă și de dulceața duhovnicească. Când au mers însă la bucătărie pentru a-l întâlni pe Sfântul Eufrosin, acesta nu a mai fost de găsit. Fugind de slava omenească a hotărât să părăsească pentru totdeauna acea mănăstire.
Preot Olivian SANDU