Au fost canonizați de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința de lucru din data de 5-7 martie 2008.
Sfântul Cuvios Simeon s-a născut la începutul secolului al XV lea, într-un sat din apropierea orașului Piatra Neamț. Alege să se retragă împreună cu doi ucenici în anul 1432 în pustie, la poalele muntelui “Paru”, la 5 km de Mănăstirea Bistrița. Primește de la Sfântul Voievod Ştefan cel Mare bani și ajutor să ridice o biserică în cinstea Sfântului Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Biserica va fi sfințită de Mitropolitul Teoctist I. La această slujbă a avut loc și hirotonirea întru preot a lui Simeon, devenind primul întemeietor și egumen al Mănăstirii Pângărați.
Din cauza invaziei otomane, Cuviosul Simeon este nevoit să plece în Transilvania. Se stabilește la Mănăstirea Casiva, unde va avea loc și trecerea sa la cele veșnice (anul 1476).
Sfântul Cuvios Amfilohie de la Pângărați s-a născut în anul 1487. De tânăr a intrat în obștea de la Pângărați. Va ajunge să conducă obștea mănăstirii vreme de 56 de ani. În urma unei descoperiri dumnezeiești, domnitorul Alexandru Lăpușneanu zidește la Pângărați o nouă biserică, în locul celei vechi de lemn, care fusese arsă de turci. Ea va fi sfințită în anul 1560 de Mitropolitul Grigorie al Moldovei. Cunoscând vremea trecerii la cele veșnice, se retrage în anul 1566 la Mănăstirea Moldovița, unde se va mai osteni timp de patru ani.
Sfântul Mucenic Sozont
S-a născut în Licaonia (Asia Mică), în timpul domniei lui Diocleţian (284-305). A fost păstor de oi și s-a învrednicit să-şi vadă sfârșitul ca mucenic pentru Hristos, într-o vedenie.
În vremea sa, se afla la Pompeiopolis (în Cilicia) un idol din aur și argint, la care se închinau păgânii. Sozont a intrat în cetatea în care se află acest idol, a rupt mâna idolului, a făcut-o bucăți și a împărțit-o săracilor.
Ca să împiedice arestarea pe nedrept a nevinovaților, Sozont s-a predat magistratului, mărturisind-i că este creștin și ca el a tăiat mâna idolului.
După supunerea la multe chinuri, a fost aruncat în foc, iar aici şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Preot Olivian SANDU
