Pe 1 septembrie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Cuvios Dionisie Exiguul. Canonizarea sa a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința din 8-9 iulie 2008.
Datorită Sfântului Dionisie Exiguul afirmăm astăzi că suntem în anul 2020 „după Hristos”, deoarece el a propus numărarea anilor începând cu Întruparea Domnului. Astfel, el abandonează era lui Diocleţian, și accepta anul 753 a.u.c. ca an al Întrupării Domnului și punctul de la care începe era creștină. Chiar dacă în calculul propus de el întâlnim și o eroare, ideea în sine a fost cu adevărat revoluționară. Calendarul stabilit de el a fost adoptat în Italia în anul 527, mai târziu în Franța și în Anglia (Sinodul de la Whitby, 664), extinzând-se cu vremea în întreaga lume creștină.
Calificativul de „cel Mic” sau „Exiguus” și l-a luat el însuși ca gest de smerenie. S-a născut în jurul anului 470 în Sciţia Mica și a intrat de tânăr în viaţa monahală. După finalizarea studiilor în una din școlile mănăstirești din Dobrogea, a ajuns ca pelerin în Orient. Din cauza monofizismului a fost nevoit să meargă la Constantinopol și de aici la Roma. A lucrat sub ascultarea a zece papi, începând cu Atanasie al II-lea (496-498) și încheind în timpul pontificatului lui Virgiliu (537-555).
Datorită traducerilor pe care le-a făcut din diverși scriitori și Părinți ai Bisericii creștine din Orient, cum au fost Chiril al Alexandriei, Grigorie de Nysa, etc, el a făcut cunoscută teologia răsăriteană în mediul latin. A fost și profesor la o şcoală din Vivarium, întemeiată de Casiodor, unde a predat Dialectica.
Al doilea mare merit care îi revine lui Dionisie cel Mic se leagă de activitatea de traducere în latină și de colecționare a canoanelor bisericești, fixate la diferite sinoade sau concilii și care fuseseră redactate în limba greacă.
Cuviosul Dionisie Exiguul a trecut la cele veșnice în Italia, la Vivarium, pe la 545-550.
Anul Nou bisericesc începe pe 1 septembrie şi se încheie pe 31 august.
Preot Olivian SANDU
