a fost ucenicul Sfântului Antonie cel Mare. A primit de la Dumnezeu puterea de a vindeca bolnavii, a scoate duhurile rele și a învia morții. Sfântul Sisoe s-a nevoit în pustia Egiptului vreme de 72 de ani. Cuviosul Sisoe postea atât de mult, încât ajungea să nu mănânce nimic timp de mai multe zile.
Într-una din zile, un om se îndrepta cu fiul său spre chilia Sfântului Sisoe pentru a lua binecuvântare. Pe drum, copilul muri, însă tatăl, fără a se tulbura si-a continuat drumul pana la bătrânul Sisoe. A intrat în chilia acestuia cu fiul sau în brațe. A căzut la pământ pentru a fi binecuvântat. După acest gest, tatăl s-a ridicat, lăsându-l pe copil la picioarele Sfântului Sisoe.
Bătrânul, necunoscând ca fiul acestuia este mort, i-a spus:
– Ridica-te și du-te afara!
După ce a rostit aceste cuvinte, copilul s-a ridicat și a ieșit. în urma acestei minuni, tatăl i-a spus Cuviosului Sisoe cele petrecute cu fiul sau, iar bătrânul i-a spus sa nu vestească nimănui despre cele petrecute pana la moartea sa.
Cuviosul Sisoe a trecut la cele veșnice în anul 429.
Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe: „Daca suntem într-o călătorie și călăuza ne rătăcește, trebuie sa-i atragem luarea-aminte?“. Bătrânul zice: „Nu“. Fratele întreabă: „Să-l lăsăm atunci sa ne rătăcească?“. Bătrânul zice: „Dar ce sa faceți, să luați un ciomag și sa-l bateți? Eu am cunoscut câțiva frați care călătoreau prin pustiu și călăuza lor i-a rătăcit, noaptea. Erau doisprezece și toți știau ca s-au rătăcit și fiecare se lupta cu sine, ca sa nu spună. Când s-a făcut ziua, călăuza și-a dat seama că au greșit drumul și le-a zis: «Iertați-mă, ne-am rătăcit». Toți i-au zis: «Știam, dar am tăcut». El a fost uluit și le-a zis: «Frații se stăpânesc pana la moarte, ca sa nu vorbească». și L-a slăvit pe Dumnezeu. Bucata de drum pe care o rătăciseră era de douăsprezece mile“.
Apa învață viața corecta
Un înțelept din vechea China a fost întrebat de elevii săi: „De-atâta timp stai aici pe malul fluviului si te uiți în apa. Ce vezi tu aici?”
Înțeleptul nu dădu nici un răspuns si nu-si întoarse privirea de la curentul apei pe care-l urmarea. În cele din urma spuse: „Apa ne învață cum trebuie sa trăim. Unde curge, duce viața cu sine si o împarte celor care au nevoie de ea. Este buna si generoasa. Știe sa netezeascădenivelările terenurilor. Este dreapta. Fără sa ezite, cade de pe acoperișuri în adâncuri. Este curajoasa. Suprafața ei este neteda, dar poate forma valuri adânci. Este înțeleapta. Rocile si stâncile care îi stau în cale le ocolește. Știe sa suporte. Dar puterea sa blânda este la treaba ziua si noaptea pentru a da la o parte obstacolele. Este perseverenta. Oricâte serpentine ar trebui sa ia asupra ei, nu-si pierde din vedere direcția spre telul ei veșnic, spre mare. Este conștienta de scopul ei. Si oricât de murdara devine, se străduieștefără încetare sa devina curata. Are putere sa se reînnoiască. De aceea, spuse înțeleptul, privesc în apa. Ea mă învață viața corecta”.
– Preot Olivian SANDU