Sunt pomeniți de Biserica, în fiecare an, pe 31 ianuarie. în data de 28 iunie facem pomenirea mutării sfintelor moaște ale celor doi sfinți de la Canopos la Manutin. Sfinții Chir și Ioan au pătimit pentru Hristos în vremea împăratului Diocletian (secolul al IV-lea). Amândoi îngrijeau bolnavii, fără să primească vreo recompensa.
Cetatea Manutin era idolatra și mulți demoni stăpâneau în ea. Patriarhul Chiril al Alexandriei (412 – 444), s-a rugat lui Dumnezeu sa nimicească necurăția idolatră ce stăpânea cetatea Manutin și unde puterea demonilor domnea absolut. Atunci înaintea Patriarhului Chiril s-a înfățișat un înger al Domnului care i-a descoperit ca diavolii vor putea fi surpați, prin aducerea moaștelor sfinților Mucenici Chir și loan.
Într-un mare parc a fost organizată o serbare populară. Dar fără taxă de intrare nu era nimeni lăsat să participe. Mulți voiau să intre, însă nu puteau plăti taxa. Atunci un oarecare bogat vru să încerce patimile omenești și aruncă spre grămada de copii adunați un pumn de bani. Erau monede de aur false, bani calpi, iar între ele, un singur dinar din argint curat. Copiii au dat năvală la banii calpi, s-au certat, s-au bătut, s-au zgâriat, până ce i-au strâns pe toți. La dinarul din argint nu s-a uitat nimeni, căci fiecare gândea: „Mai de preț este aurul decât argintul.” Cei care înhățaseră banii calpi și îi țineau în mâini se simțeau în acea clipă fericiți cu desăvârșire. Degrabă însă s-a întâmplat un lucru neașteptat pentru ei. Când au ajuns la poarta parcului și li s-a cerut taxa de intrare, s-a dovedit că au bani falși și polițiștii i-au dus la închisoare. Înțelept a fost numai unul dintre ei, care a văzut ce se întâmplă cu tovarășii lui, a aruncat repede banii calpi din mână și a alergat de a luat dinarul din argint. Cu acel dinar a plătit taxa și a intrat în parc la serbare.
Tâlcuire
Serbarea este Împărăția cerurilor, altfel spus, împărăția fericirii veșnice. Banii calpi sunt dorințele trupești și deșertăciunile și amăgirile pământești, care îi depărtează pe oameni de împărăția adevăratei fericiri și îi duc în împărăția chinului și întunericului. Argintul curat este bunătatea lăuntrică și adevărul lăuntric al dreptului. Copiii ce se lăcomesc la strălucirea amăgitoare a lumii acesteia sunt păcătoșii. Copilul din urmă, care a aruncat aurul mincinos și a pus mâna pe argintul adevărat, e păcătosul pocăit.
Sfântul Nicolae Velimirovici; Adevărul și bunătatea
– Preot Olivian SANDU
