A fost monah în Lavra Veche a lui Hariton cel Mare din Palestina, numită și Peșterile cele Vechi. În acest loc s-a dăruit deplin tuturor nevoințelor, petrecând în rugăciune și priveghere, și cugetând pururea la ceasul morții. În acest locaș monahal el s-a învrednicit de harul preoției. Cuviosul Ioan a trecut la cele veșnice în secolul al 8-lea și a fost numit și Paleolavritul pentru că s-a nevoit în aceeași peșteră veche.
Noul Mucenic Agathánghelos
De la Mânăstirea Esfigmenu, este cinstit pe 19 aprilie. S-a născut în orașul Enos din Tracia, din părinți creștini. La botez a primit numele Atanasie.
Din cauza sărăciei, acceptă să lucreze pe nava unui turc. Acesta încearcă pe toate căile să-l convertească la islam. Altfel, ajunge în cele din urmă să-l amenințe cu moartea. De frică, tânărul Atanasie primește credința musulmană. După puțin timp, Atanasie se îmbolnăvește și după multe suferințe reușește să plece de la stăpânul său și să părăsească necredința.
Ajunge la Mănăstirea Esfigmenu, unde a fost primit cu căldură de egumenul Eftimie. Prin multe nevoinței și rugăciune reușește să iasă biruitor din multe ispite. Maica Domnului îi descoperă în vis că nu trebuie să se mai tulbure de nimic, pentru că peste puțin timp se va bucura de martiriu.
După o viaţă aspră, Atanasie a fost zăvorât într-un turn deasupra mării, unde primea doar puţină pâine și apă. În a patra duminică a Postului Mare, la Sfânta Liturghie, a primit schima cea mică și numele Agathánghel şi, după ce s-a împărtășit cu Preacuratele Taine, s-a întors în turn. Se ruga neîncetat să moară pentru Hristos.
După descoperirea pe care o are egumenul (a văzut în vis pe Sfântul Nicolae, care îi spunea lui Agathánghel: „Bună lucrare îți dorești, fiul meu, săvârșește-o repede și te vei mântui”), este îmbrăcat în lunea Paștelui cu marea și îngerească schimă. După acest dar, Agathánghel ajunge în Smirna, în duminica Tomii.
Agathánghel a mărturisit în fata necredincioșilor credința în Hristos. A fost supus multor suferințe și aruncat în temniță. Slujitorii înșelăciunii au încercat prin diverse vicleșuguri să-l întoarcă de la credință, dar Sfântul nu-i auzea, ci se ruga: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă. A fost decapitat la ora cinci, în ziua de sâmbătă, 19 aprilie 1819.
În pelerinaj
Un turist bătu odată la poarta unei mănăstiri pentru a înnopta acolo. Fiind uimit de dotarea sărăcăcioasă a camerelor, turistul îi întreba pe călugări: „Dumneavoastră unde aveți mobilierul?” Călugării îi răspund la fel printr-o întrebare: „Dar al dumneavoastră unde este?” „Al meu? Eu sunt aici doar ca turist!”, răspunse turistul. „Şi noi suntem tocmai la fel!”, răspunseră călugării.
Cel mai mare peşte
Un băiețel, fiu de pescar, se așeză la umbra unei sălcii şi-şi aruncă undiţa în râu.
„De-ar trage un peşte mare!”, spuse el.
Numaidecât prinse o știuca puternică și o trase din toate puterile. Dar marele peşte se zbătu așa de puternic, că-l trase și pe băiețel în râu. Tatăl său, care era în apropiere şi-şi întindea plasa să se usuce, sări în apă şi-l scoase din marea primejdie. Apoi îi spuse fiului său: „Vezi tu, nu este bine întotdeauna să se împlinească dorințele noastre”.
Preot Olivian SANDU