Sfântul Sabin a trăit în vremea împăratului Diocleţian (284-305). Era originar din Ermuopole (Egipt). Din cauza persecuțiilor împotriva creștinilor, Sfântul Sabin s-a retras în munți împreună cu alți creștini. Un cerșetor, care primea hrană de la Sfântul Sabin, l-a vândut slujitorilor de idoli, precum a făcut Iuda cu Hristos, pe doi galbeni. A fost dus înaintea tribunalului nelegiuirii cu alți șase creștini. Pentru că nu a lepădat credința în Hristos, a fost străpuns cu unghii de fier, ars și apoi înecat într-un râu, luând în acest fel, cununa muceniciei.
Sfântul Cuvios Aninas, făcătorul de minuni
Acesta a fost pustnic lângă Eufrat și a făcut minuni mari, vindecând multă lume. Problema locului în care viețuia era lipsa apei, așa că de multe ori a făcut prin rugăciune să izvorască apă în bazinul de lângă chilia sa.
Sfântul Cuvios Hristodul
Era de loc din regiunea Niceea, în Bitinia, şi a fost copilul unor creștini binecredincioși, Teodor și Ana, şi a primit la botez numele de Ioan. A intrat în mănăstire de tânăr, primind numele de Hristodul. A zidit în insula Patmos o biserică și o mănăstire în cinstea sfântului Ioan Evanghelistul. Aceste clădiri au rămas până astăzi. Când însă arabii musulmani au atacat Patmosul, sfântul a trebuit să se refugieze, împreună cu ucenicii săi, în Evia (Epir), unde a și murit, către sfârșitul secolului al XII-lea (+1093), într-o zi de 16 martie. Mai târziu, ucenicii săi au aflat moaștele sale întregi, și le-au adus în mănăstirea ctitorită de el în Patmos, unde se găsesc până astăzi, și sunt izvor de multe vindecări și minuni pentru cei care cer mijlocirea sfântului cu credință.
Ziua de naștere a mamei
Într-o celulă de închisoare a fost împins într-o zi un nou deținut. Era tuns zero, murdar şi slab. La început nu l-a recunoscut nimeni, dar după câteva clipe cineva a exclamat: „Acesta este căpitanul Kepler”. El fusese unul dintre cei mai cruzi torționari. Arestase şi bătuse pe mulți dintre cei cu care acum împărțea celula închisorii. Toți s-au adunat în jurul său şi l-au întrebat cum de a ajuns să fie închis. Cu lacrimi în obraji, el le povesti: „Cu câteva luni în urmă, în timp ce ședeam în birou, un băiat de 12-13 ani a intrat ținând în mâna un buchet de flori: «Domnul căpitan, dumneavoastră i-ați închis pe părinții mei. Astăzi este aniversarea zilei de naștere a mămicii. În fiecare an, în această zi îi aduceam flori. Din cauza dumneavoastră nu o mai am azi pe mămica cu mine, ca să-i fac această bucurie, dar ea m-a învățat să răsplătesc răul cu bine. De aceea m-am gândit să ofer acest buchet mamei copiilor dumneavoastră». A fost prea mult pentru mine. Sunt şi eu un om. L-am îmbrățișat pe copil. De atunci nu am mai putut tortura şi astfel mi-am pierdut şi poziția. Dar mă bucur să pot repara astfel puțin din răul săvârșit”.
Preot Olivian SANDU
