Era originară din cetatea Heliopolis, din provincia Liban (Frigia), și a trăit în timpul împăratului Traian. O bună parte a vieții şi-a petrecut-o în desfrânare, agonisind o avere însemnată. Schimbarea sa lăuntrică s-a petrecut în chip minunat, datorită monahului Gherman. În urma convorbirilor duhovnicești cu acesta, Evdochia a luat hotărârea de a primi Botezul. După ce a fost botezată de către Teodot, episcopul cetății, ea şi-a împărțit toată averea săracilor, apoi s-a călugărit. În mănăstire s-a dăruit celei mai aspre viețuiri, în desăvârșită ascultare, în posturi, privegheri și rugăciuni. Nu după mult timp, obștea mănăstirii a cerut-o stareță. Pentru pocăința sa adâncă, Dumnezeu a învrednicit-o cu darul învierii morților. Cuvioasa a dobândit moarte mucenicească, în timpul persecuției din vremea lui Vicențiu, conducătorul cetății Heliopolis.
Răsplata
Într-un sat de munte era un om vestit pentru hărnicia sa. Dar, pe cât de harnic era omul, pe atât de leneș era fiul său. Într-o după-amiază, se duse la tatăl său și îi spuse:
– Tată aș vrea și eu niște ghete noi.
– Măi băiete, i-a răspuns omul, dacă ai munci și tu cât de puțin, ți-aș da banii ,dar așa, pe degeaba, zi și tu, e drept?
N-a mai spus nimic copilul, dar a plecat supărat. Totuși, după vreo două zile a venit înapoi cerând ceva de treabă.
-Da, în pod, e o grămadă de grâu ce trebuie vânturat, că altfel se umezește și se strică. Pune mâna pe lopată, vântură tu grâul și pe urmă vino aici și-i dau bani să-ţi cumperi ghetele.
N-a mai putut băiatul de bucurie. S-a urcat repede în podul casei, dar nu prea îl trăgea inima la muncă. Așa că s-a culcat pe un braț de fân, a tras un pui de somn, după care a alergat în curte, strigând:
– Gata, tată, am vânturat tot grâul. Acum îmi dai banii?
– Nu! – a răspuns omul categoric. Ţi-am spus să vânturi grâul, nu să pierzi vremea.
A plecat iar băiatul, dar nu putea înțelege de unde știa tatăl că el nu vânturase grâul. Probabil că 1-a surprins dormind și nu 1-a trezit, că altfel nu se poate… Așa că, după ce s-a urcat iarăși în podul casei, s-a pus la pândă în loc să aibă grijă de grâu. A stat el preț de jumătate de ceas, cu ochii ațintiți spre tatăl său, care muncea de zor în curte, și, socotind el că-i de ajuns, se duse iarăși în grădină.
– Tată, am terminat toată treaba, n-a rămas bob de grâu neîntors. Acum îmi dai banii?
– Măi băiete, după ce că ești leneș, mai ești și un mare mincinos.
Când a văzut băiatul că altfel nu se mai poate, s-a urcat în pod, a pus mâna pe lopată și a început să vânture grâul. Pe la jumătatea grămezii a găsit ascunsă în grâu o pereche de ghete nou nouțe, exact așa cum își dorea el.
Rușinat, băiatul a terminat treaba și a început să fie altfel.
„Creșteți-vă copiii în învățătura și înțelepciunea Domnului!” (Sfânta Scriptură)