Închinarea cinstitului lanț al Sfântului Apostol Petru

Din Faptele Apostolilor (12, 1-11) aflăm că în anul 42 d.Hr, regele Irod Agripa a poruncit ca Sfântul Apostol Petru să fie întemnițat şi legat în lanțuri. Petru a fost dezlegat şi eliberat de un înger. Lanțul cu care a fost legat Petru tămăduia neputințele şi gonea duhurile cele viclene.

Lanțul a fost păstrat de credincioșii din Ierusalim, trecând de la unii la alții, până când Patriarhul Iuvenalie l-a dat Evdochiei, soția împăratului Teodosie cel Tânăr. Împărăteasa l-a dus la Constantinopol în anul 437 sau 439. De aici, lanțul cu care a fost legat Sfântul Petru a ajuns la Eudoxia, soția lui Valentin, împăratul Occidentului. Lanțul a fost depus într-o biserică ridicată în cinstea Sfântului Apostol Petru.

Sfaturi pr. Arsenie Boca

1. „Cine se roagă lui Dumnezeu de dimineață, cu o cuvenită luare aminte, e mai fericit și mai liniștit tot restul zilei aceleia. Mintea se ocupă toată ziua cu ceea ce o preocupă de dimineață, ca o piatră de moară, care macină în restul zilei grâu sau neghină.”
2. „Fără milostenie însăși rugăciunea e fără rod. Cu ce nădejde te vei ruga lui Dumnezeu, când tu însuți nu asculți rugăciunile oamenilor ce sunt asemenea ție? Cum vei cere împreună cu credincioșii din Biserică: «Dă Doamne!» – când tu însuți nu dai săracilor, deși poți să dai? Cu ce gură vei spune: «Auzi-mă, Doamne!» când tu însuți nu-l auzi pe cel sărac, sau mai adevărat pe Hristos, Care strigă spre tine prin sărac?”
3. „Când te scoli dimineața din somn, gândește-te că Dumnezeu îți dă ziua pe care n-ai fi putut să ți-o dai singur, și pune deoparte prima oră sau măcar un sfert de oră din ziua ce ți s-a dat și adu-o drept jertfă lui Dumnezeu într-o rugăciune de mulțumire și de cerere bună. Cu cât vei face mai cu osârdie acest lucru, cu atât mai mult îți vei sfinți ziua, cu atât mai puternic te vei îngrădi în fața ispitelor pe care le întâmpini în decursul zilei.”
4. „Tu nu ești creat pentru pământ, ci pentru cer. După ostenelile și grijile vieții, ridică-te sus cu mintea și cu inima, revarsă-ți înaintea lui Dumnezeu sufletul în rugăciuni și mulțumiri. Roagă-te! Aceasta este datoria ta, slava ta, fericirea ta. De la muncă, treci la rugăciune, de la rugăciune la muncă! începe și sfârșește-ți ziua cu Dumnezeu.”

Ne-a adus Dumnezeu din neființă la ființă, dar să ne mântuiască nu poate fără noi. Drept aceea, în tot felul ne cheamă ca să-l cunoaștem ca Tată și pe noi întreolaltă ca frați și fii ai aceluiași Părinte.

La această trăire a vieții veșnice, cu începere de aici, Dumnezeu își cheamă copiii prin mai multe graiuri, prin mai multe surle. Iată câteva dintre ele:

1. Chemarea lăuntrică a conștiinței;
2. Chemarea din afară a cuvântului;
3. Chemarea prin necazurile vieții;
4. Chemarea prin necazurile morții;
5. Chemarea prin semnele mai presus de fire;
6. Chemarea prin chinurile de pe urmă de la Antihrist;
7. Chemarea la Judecată

Preot Olivian SANDU