Sfântul Paramon a trăit în secolul al III-lea, în timpul domniei lui Deciu. Achilin, dregătorul Răsăritului, a poruncit către 370 de creștini să jertfească zeului Poseidon. Pentru că aceștia au refuzat, au fost uciși. În vremea pătimirii acestora, a trecut pe lângă ei Paramon, un creștin, care a strigat către Achilin: „O, cât de mulți drepți sunt înjunghiați fără vină, de necuratul voievod, pentru că nu se închina idolilor lui celor fără de suflet și muți”. La auzul acestor cuvinte, Achilin a poruncit ca Paramon să fie ucis.
Înainte de a primi moartea, a fost supus la mai multe chinuri. I s-a smuls limba, apoi i s-au înfipt în toate mădularele trestii. În urma acestor chinuri, a fost săgetat cu sulițele și astfel și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Dreapta educație
Într-o școală de la marginea unui oraș, era un profesor foarte iubit de copii. Totdeauna, domnul profesor avea grijă de toți elevii, încercând să-i învețe cât mai multe. Dar, într-o zi, copiii au observat că unul dintre colegii lor fură și l-au pârât imediat profesorului. Acesta însă nu l-a pedepsit pe făptaș. După câteva zile, hoțul a furat iar, dar a fost prins imediat. Nici de această dată domnul profesor nu l-a pedepsit. Când același lucru s-a întâmplat și a treia oară, câțiva băieți s-au dus la profesor să se plângă și i-au spus:
– Acest coleg al nostru fură mereu. Nu este bine ceea ce se întâmplă și vă rugăm să-l dați imediat afară din școală, altfel plecăm noi.
– N-am să-l dau afară. Dacă vreți, puteți pleca toți ceilalți, dar el rămâne.
– Domnul profesor, dar cum este posibil să renunțați atât de ușor la noi toți, care v-am ascultat mereu?
Privindu-i cu blândețe, profesorul le-a explicat elevilor săi, atât de mirați de această neașteptată situație:
– Voi știți, deja, ce e bine și ce e rău. Dacă ați pleca în lume, cu siguranță că ați ști cum să vă purtați, nici nu mă îndoiesc! Dacă însă el ar pleca de aici, dintre noi, ce ar face? Credeți că dacă o să-l dau afară, va fi mai bun?
Așa că, indiferent dacă voi rămâneți sau plecați, el va sta în continuare aici, iar eu voi avea grijă să se schimbe și să devină un om bun.
-Preot Olivian SANDU