S-a născut la începutul secolului al VIII-lea, în Constantinopol. Din copilărie a cunoscut viața și învățătura tuturor sfinților prăznuiți în Biserică. A fost călugărit la vârsta de 16 ani. Cuviosul Ioan, văzător cu duhul, a zis la venirea Sfântului Ştefan la mănăstire: „Să te binecuvânteze pe tine Dumnezeu, fiule, și să te facă vas de alegere”. Iar părinților lui le-a zis: „Într-adevăr s-a odihnit Duhul lui Dumnezeu peste copilul acesta”.
După multe nevoințe, Sfântul Ştefan cel Nou s-a retras la vârsta de 42 de ani într-o chilie atât de mică, încât cei ce au văzut-o au spus că este mai degrabă un mormânt, iar nu locuință de odihnă. Din Sinaxar aflăm că „aici petrecea, vara arzându-se și iarna înghețând; iar sub îmbrăcăminte avea trupul încins cu fiare și de la umeri până la mijloc era înconjurat cu altă cingătoare de fier pironit de amândouă părțile și pe sub brațe cu altă cingătoare de fier. Îmbrăcămintea o avea din piele și chiar sfântul culion și analavul cel purtător de cruci, asemenea și sfințita mantie a chipului monahicesc”.
Sfântul Ştefan a luptat împotriva celor ce declarau că icoana este un idol. A fost perioada când împăratul Constantin Copronim (741-775) îi persecuta pe creștinii care cinsteau sfintele icoane. Așa se face că multe icoane erau arse, îngropate, sfărâmate sau lăsate în locuri de necinste.
Pentru că nu se arata credincios împăratului, a fost închis într-un loc unde se aflau 342 de monahi, din diverse părți. Unii cu nasurile tăiate, alții cu ochii scoși, alții având mâinile tăiate, ca unii ce nu au iscălit împotriva sfintelor icoane. Potrivit Sinaxarului „unii arătau urmele bătăilor celor neasemănate pe care le luaseră de la chinuitori, răni care nu se tămăduiseră încă, iar alții se arătau că nu au păr, fiind tunși de păgânii arzători de icoane, și cei mai mulți aveau cinstita barba unsă cu smoală și arsă”. După multe încercări de a-l face pe Sfântul Ştefan să lepede credința cea adevărată, împăratul a poruncit uciderea lui.
Preot Olivian SANDU
