Sfântul Chiriac Sihastrul s-a născut la anul 448, în vremea împăratului Teodosie cel Mic, în Corint. Fiind nepot al Episcopului Petru al Corintului, încă de copil a fost hiritisit citeț al bisericii catedralei. La vârsta de optsprezece ani, Chiriac ajunge la Ierusalim, unde îl cunoaște pe Sfântul Eftimie, care i-a prorocit că va ajunge un mare duhovnic. Sfântul Eftimie l-a tuns în monahism, trimițând-l totodată la Sfântul Gherasim de la Iordan. Aici, Sfântul Chiriac a petrecut vreme de nouă ani.
După moartea Sfântului Gherasim s-a întors însă la Mănăstirea Sfântului Eftimie. După zece ani, fugind de slava oamenilor, a sihăstrit în locuri diferite, în cele din urmă stabilindu-se la Mănăstirea Sfântului Hariton. Sfântul Chiriac Sihastrul a spus despre sine că în toate zilele vieții lui lumina soarelui nu l-a văzut mâncând, nici a apus fiind el supărat pe cineva.
A fost cunoscut atât pentru nevoințele sale, cât şi pentru darul facerii de minuni. Sfântul Chiriac a fost şi un mare luminător al Bisericii, stâlp al Ortodoxiei, luptând mai ales împotriva ereziilor lui Origen.
Harnicul, leneșul și…ispitele
Într-o dimineață, un băiat s-a dus la bunicul său și l-a întrebat: – Bunicele, mereu spui că trebuie să fugim de păcate, dar cum să mă feresc eu de ispite?
– E, nepoate, ia spune-mi tu mie, dacă un om ar vrea să vâneze o pasăre și ar vedea chiar deasupra sa una zburând, iar ceva mai încolo, o alta stând pe creanga unui pom, în care din ele crezi că ar trage cu pușca?
– Cred că vânătorul și-ar îndrepta arma spre pasărea ce stă pe creangă. Sunt mai multe șanse să o nimerească pe cea care stă, decât pe cea care trece ca săgeata prin aer.
– Păi, vezi, băiatul meu…! Tot așa sunt și oamenii, asemenea păsărilor. Când ești muncitor și harnic, când mintea este preocupată să facă cât mai mult și mai bine, atunci diavolul nu poate să te atingă cu ispitele sale. Dar pe omul leneș și delăsător, diavolul cu ușurință îl ispitește, iar el cade imediat în păcat.
„Mâinile la muncă, mintea și inima la Dumnezeu!”
Preot Olivian SANDU
