Cuviosul Rafael s-a născut în satul Bursucani, din ținutul Bârladului. A fost monah la Agapia din Deal, în secolul al XVII-lea. Din documente reiese că Sfântul Ierarh Dosoftei i-a cinstit moaștele. În vechile pomelnice este numit „Fericitul stareț Rafael”. Dumnezeu a lucrat în chip minunat prin el, atât în timpul vieții pământești, cât și după trecerea sa la cele veșnice. Părți din moaștele sale se păstrează în mănăstirile din Moldova.
Din relatările Sfântului Dosoftei, reiese că Partenie a fost contemporan cu mitropolitul Moldovei. Potrivit Tradiției, Sfântul Partenie a sihăstrit în muntele „Scaunele”. Se ruga toată ziua, iar noaptea, în timp ce rostea rugăciunea lui Iisus, împletea coșuri. Dormea foarte puțin. A trecut la Domnul în anul 1660. Moaștele sale au darul tămăduirii.
Sfântul Proroc Iezechiel
A fost fiul lui Buzi, un preot din cetatea Sarira. Iezechiel a fost luat în captivitate babilonică în vremea lui Nabucodonosor. A fost contemporan cu prorocul Ieremia. Însă, Iezechiel prorocea și învăța poporul evreu luat rob în Babilon, spre deosebire de Ieremia care învăța poporul și prorocea la Ierusalim.
În Babilon, lui Iezechiel i se fac diverse descoperiri, cartea sa fiind plină de astfel de descoperiri din partea lui Dumnezeu
Astfel are descoperirea sf. Evangheliști care îl propovăduiesc pe Mântuitorul, într-o altă vedenie Sfântul Proroc Iezechiel a văzut învierea morților. Prorocul a văzut o vale plină de oase uscate și moarte, asupra cărora pogorând Duhul lui Dumnezeu, ele s-au trezit la viaţă și s-au ridicat pe picioarele lor. El a mai văzut în duh și cumplita distrugere a Ierusalimului, când mânia lui Dumnezeu i-a ucis pe toți, în afară de aceia însemnați cu litera grecească Tau, care corespunde literei noastre T, și care simbolizează Crucea.
Să simțim rugăciunea ca pe o necesitate
-Gheronda, nu prea am credință și mă simt tare neputincioasă.
-Știi ce să faci? Să te agăți de Dumnezeu așa cum se agață copilul de gâtul tatălui său și să-L strângi atât de tare, încât să nu te poată dezlipi de El. Numai atunci vei simți siguranță și putere.
-Gheronda, simt nevoia să mă sprijinesc de Dumnezeu, dar îmi vine greu.
-Să-ți ridici mâinile în sus. Astfel încet-încet se vor lungi și te vei agăța de Dumnezeu.
-Gheronda, atunci când nu am destul timp și mă grăbesc la rugăciune, nu cumva fur din timpul pe care trebuie să-l dau lui Hristos?
-Hristos este bogat și, oricât ai fura tu, El tot nu sărăcește. Tu însă în felul acesta ești în pierdere. Hristos nu are trebuință de rugăciunea noastră, ci noi avem nevoie de ajutorul Lui. Ne rugăm pentru că așa comunicăm cu Dumnezeu Care ne-a creat. Iar dacă nu o vom face, vom cădea în mâinile diavolului și atunci… vai de noi! Ai văzut ce spune Sfântul Isaac Şirul? „Nu ne va cere socoteală Dumnezeu pentru că nu am făcut rugăciune, ci pentru că nu am avut părtășie cu El și în felul acesta am dat drepturi diavolului și ne-a chinuit”
-Gheronda, de ce ne vine greu să ne rugăm?
-Pentru că nu simțim rugăciunea ca pe o necesitate. Cel care nu intră în noima rugăciunii, ca să o simtă ca pe o necesitate, o consideră ca o corvoadă și se aseamănă copilului fără minte care se întoarce de la sânul mamei sale și de la toată dragostea ei cea dulce, ajungând astfel bolnăvicios și pipernicit.
Preot Olivian SANDU
